Solitari plopii pe drumuri
ne învelesc în perdele de ceață
vin ploile toamnei, vânturile stepei
să ne fluiere-n oase durerea.
Pătrunde apa-n inima pietrei
îngălbenește sub tălpi ramul
trupul
Veneai rupt de pe drumuri depărtate
îți spuneam să te astâmperi
cineva te caută mereu seara,
ne bucuram de fiecare întâlnire
clipa neașteptată e mult mai frumoasă.
Sunt un ochi care vede pe
Un munte-n vârf a cuibărit o arcă
Deasupra-n nori că nu îi vezi surplusul,
De veghe la răscruci de timp să-ntoarcă
Pe cei ce-n suflet caută apusul.
Din ochi ne cântărește și ne încearcă
Am intrat singuri
în cele mai necunoscute
grote
unde zborul liliecilor orbi
caută tavanul de întuneric.
Cea mai fioroasă spaimă
ridică părul pe cap,
împreună cu tine
stăpânesc umbrele,
cu
Ard în mine patimile
gleznele tale se osifică-n drumuri
tai cu ele noaptea,
pașii-ți alunecă din picioarele lungi
și sari peste obstacole
ca o gazelă prinsă-n cerc.
Îți culeg din lacuri
Pensule pentru fiecare vopsea
se ofilesc pe jos lângă un buchet de flori,
îndrăgostite de culoare.
Aștept nerăbdător clipa,
să alunece o pată de lumină ori umbră
pe dreptunghiul de pânza
Am întâlnit o româncă înstrăinată
cu sufletul gol ca un sac de aer
avea mâinile lungi, degetele subțiri,
obrazul palid.
Purta-n trupul zvelt o imensă greutate
inima ei era lângă copii
și copii
Alunec ca smoala încinsă din ochii orbului
pe asfaltul încins
în care și-a prins tocurile, noaptea.
O s-o fur de la părinți
pe la lăsatul întunericului
Ne învelim unul pe altul
să nu ne vadă
Aproape-n cădere îți smulgi clipele
le arunci pe fereastră a toamnă,
rămân rănile adânci, curate
să se închidă de rod.
Trupul tău se frăgezește la soare
se-mbracă-n culoarea pâinii,
respiră
Noaptea stă de veghe
cu sfetnicii săi
la masa tăcerii,
îngerii protectori așteaptă
sfatul de zi
și ne acoperă somnul
cu puf de păpădie.
Dimineața cocoșii
vestesc spargerea
Timpul se diminuează pe sine,
ori curge în cerc.
Nimeni nu-i știe începutul ori sfârșitul
numai noi ne cunoaștem drumul,
în luptă cu propriul destin.
Îl străbatem osteniți de remușcări.
și mă
între noi s-a așezat golul
un tunel al întunericului umed
din orice capăt am porni
nu ne mai întîlnim niciodată
fostele noastre iubiri zac
pe paturi de spital injectate-n inimă
nimeni nu-și
Nici un sunet, nici o mișcare pe strada mare
luminile aprinse în reclame luminoase
și gândul tău care nu le ia în seamă,
pe deasupra zboară un avion de noapte.
Nimic nu se mișcă, e o priveliște
îmi sun cântecul pe corzile la harpe
așez în cuvinte, fior tremurat de glas,
până-mi alunecă sub pană un șarpe
singur, tristul poem gravat în plexiglas.
plâng vocalele umilite-n
Privești pe fereasrtră
la ora din noapte cu lună plină și stele cazătoare
când amândoi suntem înșelători și complici
ca doua inele legate unul de altul
fără ieșire dintr-un lanț
Am rămas spânzurat de o clipă
pe creangă de arbore falnic,
tu mă strigi prin pădure
ecoul repetă mai departe,
cu un laț strâns după gât.
Aștept să mă gasești între măceși
dar drumul ocolește
Pe buzele singurătății
mijesc sosiri parfumate,
pașii lor se aud
cum vântură drumul
prin golul așteptării.
Ploile bat în geamuri
cu picuri de suspine,
imaginile se succed
pe conturul tău
Noaptea, cântecele de dragoste
intra-n inima
pietrelor prețioase
Tu le asculți
și surâzi în somn.
Plăcerea zborului
înalță prin aer
deasupra de vise
bucuria iluziei.
Ezitări, drumuri cu temeri
albesc tâmplele cu ninsori.
Durerea, o piatră cazută pe suflet,
păstrează în miezul obiectelor
răcoarea întomnată a nopților
înșelător praf pe simțuri.
Te-ncurci în
Mergem să sfințim strugurii
pe fața însorită a dealului
șerpuitul drumului prin ierburi
parfumul de miere, roua aurului viu
lumina reflectată-n oglinzile de aer
ale lui septembrie
mă feresc
Am cusut în copcii zile și nopți
să reușească operația,
să-ți fie convalescența somn după ploaie,
îngerii să te vegheze cu rândul,
imaculată-n albul nins între pereți,
corcoduș înflorit într-o
Respirația-i o dungă de aer
pe aripa somnului
când surâde oglinda sieși la icoană
de pe celălalt perete al inimii.
Acolo prind ștergare cusute,
să nu-ți lăcrimeze ochii mirări ascunse
și
Treci praguri de somn
prin odăile inimii goale
cu femei fară haine, melci fară casă
care taie cu dâre întunericul.
Zilele sunt inversul nopților,
beau zeama fructului oprit, gustă ierburi
Nopțile se lungesc
cu sângerări de stele
pe rănile toamnei.
Aștept s-aluneci
în melancolia
din culorile pădurii.
Pe vârfuri
o roată de foc
arde sălbatic.