Poezie
Dacă obosesc privirile
ref.
1 min lectură·
Mediu
Pensule pentru fiecare vopsea
se ofilesc pe jos lângă un buchet de flori,
îndrăgostite de culoare.
Aștept nerăbdător clipa,
să alunece o pată de lumină ori umbră
pe dreptunghiul de pânza care-mi stoarce ochii
și mă aruncă în vid.
Tonuri rupte de gri calde și reci, de ocru,
pe măsură ce-n cap se așează
tabloul cu liniile lui flămânde-n ulei
o fiară îmblânzită treptat.
Fiecare gest, fiecare tentă în relief
aruncă picături de ceară pe suflet,
nimeni nu-mi spune când e terminat
și adorm cu el în gând.
Mă stăpânește și mă învelește în pânză
un păianjen înfuriat
și nu scap până nu-i adaug câteva tăieturi,
cu-n cuțit de tușe, să-i deschid umbrele,
s-alunece lumina asemeni sângelui,
tumultul interior să curgă afară
și asperitățile zilnice să fugă înlăuntru.
Dacă obosesc privirile
spuneți să mă opresc,
nu pictez o natură moartă.
002.087
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “Dacă obosesc privirile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/13955348/daca-obosesc-privirileComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.