iubeste-ma, te rog, mai absolut
si mai inalt de vechile frontiere,
mai simplu decat tot ce s-a vazut
in dragostele tale efemere,
inalta-te, ca sa-mi rastalmacesti
poemul vietii prin poemul
Se zbat in mine chemari sufocate de prea
Stramta-mi omenire,
Zari dansand in fulgere calde,
Stancile brazda sub plugul vremilor,
Albii purtand sivoi de margarinte
Si trenuri indiferente
mi s-a ingustat cararea spre mine insumi
si acum mi se cere sa renunt la maini
(nu am voie sa merg altfel decat fata in fata cu
inaintea mea...
profilul e interzis pentru ca usa
tare multe clipe frumoase am trait luand in gluma ceea ce altii credeau a fi serios, iar cea mai mare nenorocire am trait-o luand in serios o gluma. de unde trag concluzia ca lucrurile cu adevarat
un norisor zapacit
luat de vant si dus usor, usor,
pe data s-a indragostit
de un alt nor.
sa vezi amor si-mbratisare...
(vazduhul devenit decor, spre vest a si rosit usor)
si s-au iubit cam cat
stelele dor pe retina rosie de atata venus
si se anunta ierni
crucificate de raze de soare,
mainile tale vor mangaia de acum
meduze moarte si cutite uzate,
o sa te plang de pe acuma,
o sa te
de data asta nu se mai vede tarmul
nu mai aud pescarusi
randurile mele de ganduri au cazut
pe pietrele de pavaj ale marii secate de mult,
ne chinuie un fel de dragoste
incercand nasteri de
si acum,
cresc in mine stanci rosietice si gri
in locurile din care se intindeau
inspre soare aripile,
lujeri de stea si minuni
aplecate peste balustrada universului
sfidand
Singuratatea e puntea dintre doua
mari feluri de a fi:
Unul daruit vietii spre imbalsamare,
Celalalt mortii pentru vesnica intinerire.
Serpii albastrind rasaritul
(Flacari de vesnica
Chitara dezacordata
Sprijinind peretii
Atmosfera
In care se cladeasc visele,
Elasticitatea tuturor oamenilor
Inaintea mortii.
(in oricare parte te-ar atrage
nimicul,
urechile tale vor fi
Soaptele crescand peste noi
(Blocul din fata ferestrei),
Galopand libere inspre padurea
Crengilor moarte
De atatea sambete albe si galbene si mai rar albastre.
Daca va trebui sa ne ghicim
tie nu ti-a mai ramas nici o intrebare
sfredelitoare in infernul meu?
dar nu, nu e asa!
mi-am creat masca nenorocitilor pe eternitate
minciuna coroana pe capetele plesuve
ale vorbelor
ras si
ma chinuie putin bucuria
ca voi veti fi fericiti
si eu nu pot fi nicaieri,
un fel de parau trecand
prin vale si deal
pana cand il inghite marele
vartej al mereu mergandului rau.
nu va sti
mai noaptea decat astazi
nimic arar si ploaie
recul astampar coace,
eben-ezer, eben-ezer...
cantec si floare zbatandu-se-n moarte
supuse culorilor negre si reci,
te astept inca astazi, o
ploile ma roaga sa astept,
ploile ma cheama inapoi
parca totul e un joc nedrept
presarat cu grija intre noi,
ploile nu stiu ca eu sunt orb,
ploile nu stiu ca eu sunt mut,
din caderi amarul il
nu imi e viata loz castigator
si nici sforile ce ma trag in sus cu putere
nu ma mai taie in carne de atata
iubire.
samburele a inceput sa creasca
lasandu-ma fara miez,
livada tremura a
Se zbat virgulele puse aiurea in legile singuratatii,
Carlige menite sa spanzure sforile
Puse anume pentru punctul cioplit mai pe urma,
Pas nefacut,
Tacere umpland surasul tau abia
Inmugurit
Nu e de-al meu, e-al nimanui!
De-al tau nici gand sa poata fii,
S-o fi nascut din vreun hai-hui
In cea mai de pe urma zi...
Tu dama fara de camelii,
Eu un profesor nedistrat
Intrat prin
Cum sa incapi tu intr-n vers
Zambet din sticla
Aburul din tine
Negura
Verbul murind de prea mult frumos
Intimitatea din cioburi
Cadere in
Absolutul iernii curcubeu
Nu îmi e doar roată, roata,
E și drum și azi și gata,
Seceră și închinare
Și un greu care mă doare...
N-am cerut oare prea multe?
Pasămite duhurile fără teamă să asculte
S-au zvonit prin
SD