Nu voi uita niciodată
Înserarea din ochii tăi
Scăldați în smaralde,
Parcul oamenilor plictisiți,
Gustul de pelin care se ridică
din măruntaiele mele fierbinți,
Ochii împinși în
incerci si tu
asa cum alte dati
scanteile de stea ratacitoare
s-au chinuit sa imi strapunga miezul.
asa sa fie,
asa sa fie precum e scris
pe un ciob de soarta infipt
in radacina mea de
drumul nu era punte si luntre
carare nu era,
si poate ca de aici a pornit toata durerea.
tu nu mai erai tu,
sau poate ca tu erai straina din fata mea
zambind, plangand, tacuta si
refularea viselor,
mirare si sortarea cu grija a dorintelor
si sentimentelor mereu de sticla,
coruri de secunde scapate in graba
printre sinele de cale ferata,
forta venita din urma
si forta
stropi de ploaie fara nici un rost
umplu cararea catre aceeasi ora
refuzata deunazi,
miracole chemate dintr-un dincolo destul de incredibil
serpi de os prinsi in laturi hieratice,
ultime riduri
si mi-au spus stelele,
si mi-a spus vantul,
si mi-a spus raul care imi spala gleznele,
si mi-a spus lacrima care imi mangaie acum obrajii,
si toate imi urla acum in timpane:
POETII NU MOR
Ti-am privit cu atentie tablourile, maestre!
Cat negru splendid in lucrarile tale, cat negru..
Frumoase nuante!
Peisajul atarnat pe fond transparent
Seamana cu locul in care
m-am intalnit cu
Ferestre prea inchise,
In loc de zavoare temeri nedefinite,
Fete galbene asezate cu mare grija
Pe niste inimi negre,
Pantofii lacuitii perfect
Oglindesc covoare verzi cu pete portocalii
Peste
Spicele creșteau de sus in jos
Înrădăcinate adânc in nori si stele,
Macii erau roșii, atât de roșii încât pleoapele tale
Clipind aduceau a aripa de fluture,
Păsările cântau același cântec
De
Se facea ca pleci in Noua Guinee
Si eu iti tot trimiteam sms-uri
Fara sa stiu nimic despre plecarea ta;
Un taxi a plecat inainte de a reusi sa imi scot
Bagajele din port-bagaj,
Cineva drag mie
Si iata ca uneori ne prefacem
Iubirea in labirint infometat de sentimente curate;
Cand eu Dedal, cand eu Centaur,
Aripile destul de subrede
Pentru a-ti taia pofta de viziune
A tututor de undeva
Orbit de sordidele raze de soare,
Un vierme prost,
A indraznit sarmanul
Sa se indragosteasca de o floare;
Pierdut prin nedorita zi de vara
Sta cuibarit
In taina lui de vierme
Pascand senin
nici un nor,
nici un dor de inceputuri,
sfarsitul la fel de strigat ca in prima zi.
cai prea multe cheama,
calea prea ades uitata,
uitarea
tacerea care urmeaza,
un nou inceput
de care pana
Cine si-a scris pe palma cruci
Din pumnale aurite,
In sange de frate fara pic de dragoste
Necurata,
Liniste de noapte si praf
Ramas din copite de cai nestruniti,
Tanguit si geamat de
Stau singur la margine de ape
Piatra intre tacere si pietre;
O clipa raman sa petrec cu privirea
Unda ce mi-a sarutat mai adineauri talpile
Apoi voi zambi cu bunatate
Spre fuiorul de ape ce
Nu e loc,
Nu e timp,
Nu e nimeni sa poata opri
Setea sufletului trista si grea,
Nu sunt eu,
Nu esti tu,
E doar piatra si fum
Si o umbra de veche si limpede stea.
Nu mai chem,
Nu mai fug,
Nu
\"unde pleci?\"
am strans in mine replici \"shakespear\",
o galeata, o tona de replici,
adanci, o replicaraie intreaga
fara ura, nu, fara ura
doar intelepciune
veche, batraneasca
si ma aplec in mine insumi
langa un geam de autobuz care
vrea sa ma duca
la cluj.
curg peste dealuri fara nici un rost,
o plicitseala caniculara imi mangaie
templele a masaj de bunica,
riscul
am plans? cine mai stie...!?
pe atunci eram stramosi
si cred ca te iubeam.
pamantul el, si noi pamantul
flori si sudoare
munca, munca, munca
dar nu orice incordare de muschi;
dragostea a ramas
SD