spre noi

1 min lectură·28 iunie 2003

Mediu

refularea viselor,

mirare si sortarea cu grija a dorintelor

si sentimentelor mereu de sticla,

coruri de secunde scapate in graba

printre sinele de cale ferata,

forta venita din urma

si forta ce ma tragea sistematic inainte,

rupt in doua pentru a simula devenirea,

chipul tau,

un fel de singura si nesigura salvare,

munti de imagini raspanditi pe podele

in casa care ne-a hranit zborurile;

sunt aici,

mereu insetat de tine

si de estul rostului nostru firesc.

022.865

silviu dachin. “spre noi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-dachin/poezie/46753/spre-noi

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

\"rupt in doua pentru a simula devenirea,
chipul tau,
uh fel de singura si nesigura salvare\"...

aici se concentreaza poezia

cred ca-ti lipseste un \"a\" inainte de \"simula\"...:)

mi-a placut mult partea a doua a poeziei si finalul...

ce ne-am face fara speranta?...