o idee mai mică decât un purice
o idee mai mică decât un purice a sărit din capul meu în capul tău fiindcă așa obișnuiam noi să stăm ureche lângă ureche pe malul unui râu liniștit mi-a venit o idee ai strigat și m-ai
SDsilviu dachinrealitate vreți?
din plămânul meu stâng semăna pe-atunci cu o franzelă a mușcat dumnezeu când era pe cruce după aceea a strigat mi-e sete și i-am dat să bea sânge acrit de prea multă
SDsilviu dachinhot black bucket
tot aurul din lume crede-mă nu face cât blidul ăsta cu ciorbă de linte pe care mi l-am turnat în cap hot black bucket! și uite cum apar vedetele axă după axă rotește-te în jurul meu te
SDsilviu dachintipm
îți aminteși cum în curând vom mai călca doar aer și atât urmele noastre de pământ ușor ușor ninge vor striga ei fericiți și am nins
SDsilviu dachinarest preventiv
aluneci pe o coajă de viață și strigi cum îți vine la gură nu mai contează bunele maniere indiferent de domeniu ai vrea să trăiești tu și greața din piept strigi cuvânt lipit de alt cuvânt și de
SDsilviu dachinnici mai mult
te văd târziu după apusul soarelui mirat că ai fost acolo unde mi-am dorit să fii mirat că ai devenit atât de transparentă încât nu ai putut opri lumina și plângi sau râzi taci ca pe o
SDsilviu dachinpe mine lătrându-mă
beau ceai de mentă construiesc în minte figura unui câine care se crede om care se uită la mine ca la un câine pe cel mai blând ton cu putință spunându-mi îmi placi potaie dar nu te iau
SDsilviu dachinfișă
neputința e cea mai gravă boală de care mi-a fost dat să sufăr până acum urmează fericirea tu și alte câteva chestii morcovii tricourile pătate laptopul faptul că mult prea des autobuzul
SDsilviu dachintelespectatorii
dacă ar arde pământul cu tot ce e viu aș întreba rezemat cu spatele de tocul ușii unde-a fost asta mi-ai răspunde la noi pentru o secundă am deveni gravi după care probabil m-ai ruga să
SDsilviu dachinre
într-o noapte tu cal și eu pajiște ne-am adunat să hotărâm cât de altfel ne-ar fi fost viețile dacă am fi avut alte nume în final tu sătulă eu cât am mai rămas speriați de infinitatea
SDsilviu dachintrenul de ieri
eram copil călătoream cu trenul destul de des culegeam câte ceva din fiecare casă care trecea prin dreptul ferestrei ajuns la destinație coboram cu grijă scara înaltă nu cumva să pierd vreo
SDsilviu dachinvamă
fructele rămase prin pomi sunt prețul plătit iernii pentru fulgii care vor cădea în noroi celor căzuți în ferestrele abia luminate le sunt suficiente poveștile și ceaiul și bunicii
SDsilviu dachinsă fie toamnă și
și tare mi-ar plăcea să cadă bruma să fiu câmp întins până dincolo de locul în care ochiul tău mă poate urmări să fii ochi până cu mult mai departe de mine să vezi această dragoste
SDsilviu dachinde dincolo
am visat azi-noapte cum un pictor nebun folosind o pensulă fermecată din culori care nu există în realitate a tras o linie de-a curmezișul pânzei minuscule spunându-mi cu ultimele puteri
SDsilviu dachintânăr pământul
nici învierea nici toamna nici dragostea nu vor veni pe rând toate odată întâmplându-se noi vom numi secunda aceea viață și ne vom bucura de ea ca de o nesfârșită binecuvântare
SDsilviu dachintu
te simt în fiecare dimineață mișcare bruscă a unui pom cu rădăcinile în cer altă frunză pe umărul meu întotdeauna chipul tău chipurile căzând
SDsilviu dachinîntocmai cum ar fi putut să se întâmple
erai o piatră cu aripi gata să te dăruiești oricui ți-ar fi promis zborul eram una cu iarba roșie care-mi crescuse pe piept lovită mortal de o pasăre mi-ai atins fruntea în locul în care
SDsilviu dachinlecția împărțirii la trei
tăcerea executată într-un anume ritm aripă desprinsă zburând în numele trupului peste prăpastia în care prăbușită pe scenă cealaltă aripă joacă rolul tău într-o piesă cu mulți
SDsilviu dachincând plouă nu trăiește nimeni
în fiecare noapte umbra mea se întoarce acasă la familia ei acolo în singurătate fără mine chiar dacă e acasă e tot singură așa cum se întâmplă îndrăgostitului cu îndrăgostita lui se hrănește
SDsilviu dachinultimul babel
turnul bisericii străpunge frumos moale și albă carnea cerului prin această rană ca printr-o poartă să treacă dincolo nestingherite rugăciunile noastre
SDsilviu dachinalunecarea în joc
întinde mâna și atinge puiul de vrabie am întins-o e mai mare decât o găină grasă dintr-alea de cresc în curțile gospodarilor mai mare continuă să crească îndrăznesc continuă e mai mare decât
SDsilviu dachinbună dimineața
ziua asta prietene mi te-a adus în gând așa cum râul aduce din munte o plută după o noapte de bucurie și necaz singur cu stelele și amintirile lui plutașul doarme dus într-o dulce
SDsilviu dachinunii oameni te roagă să taci
am cunoscut cândva un deținut condamnat pentru crimă omul acesta și-a iubit atât de mult câinele încât a sărit în fața trenului ca să-l scape de un accident altădată a mers prin
SDsilviu dachinpoem râzând
nu știi cum e să zbori cu aripile goale prin pământ până când nebunia îți zdrobește sternul de o piatră strălucitoare dintre toate amintirile să răsară o privire împărțindu-te sus
SDsilviu dachin