a treia noapte. de data asta știu că voi reuși. n-aș mai fi încercat, dar în seara asta, întorcând cupa veiozei în jos, mi-a căzut pe mână fluturele mort. acum două nopți, m-am chinuit minute în
tata e obosit vrea să doarmă
astăzi iar a bătut cuie-n râu
cu pumnul lui greu cât un craniu de mânz
să-și țintuiască umbra între maluri
când o fi să înghețe obrazul lui cald
va strânge laolaltă
întins pe spate condamnatul râdea
primiseră ordin niciun om să nu fie ucis fără pasăre
ca un copac avea să fie el așezat
pe umăr ca pe o ramură avea să-i fie ea așezată
plumbii vor desprinde
ar trebui să consumăm într-o singură zi toată frumusețea pământului
să căutăm atenți printre stânci pe insule și prin cutele sufletelor
să nu mai rămână nimic
binele pe care ni l-am făcut
prin aceste răni a ieșit sângele să vadă lumea
și nu s-a mai întors niciodată
a coborât pe degete pe vârful pantofului
ce sânge simplu când să se amestece cu ploaia
s-a dat un pas înapoi întâi
Nu îmi mai aduc aminte oamenii, mobila, casa în care am crescut. Bradul mare de la poartă, căruia îi rupeam mugurii, îi striveam între dinții de lapte... Și strada, care m-a atras întotdeauna. Când
coaja de pâine îți străpunge buzele
îți închide ochii
te adună din tine însuți ca într-un reflux
rămân pe gratii degete și chip
de carne moartă
mamă tu m-ai mințit prima dată
minciună cu
adevărul e o sticlă goală
cu care dracu
lovește disperat trotuarul
din spatele blocului
stai mă-n loc
tu nu vezi
ai distrus jumătate din mașini
gardul locul de joacă
stai
dacă aș fi eu sămânța căzută lângă drum
o Doamne
crezi că aș putea să te rog
să-mi dai dragoste
pentru fiecare din păsările
care îmi sfâșie soarta
sau dacă aș fi sămânța căzută în locul
cu pieptul sprijinit de marginea lăzii
îngerul întinde o mână
spre bucata aspră de timp
o fi cald acolo în cer
șoptește Mașa
degetele zăbovesc neascultătoare
mângâie suprafața tăiată
această pasăre flămândă
care mă poartă prin lăuntrul cuvintelor
a înțeles ea oare
cât de numărate îmi sunt
secundele pe care le cere drept hrană
ori
înfigându-și ghearele adânc
a devenit
în căutarea echilibrului sacru
dintre cei mișcându-se
peste poemul punte
ferice de cei rătăciți
înspre poemul scară
altfel
un oarecare du-te vino
nu se mai poate înscrie în mișcare
din
Copil strângând în pumnii mici căpșuni
Ca și când roșul și dulcele nu ar fi existat vreodată,
Câtă singurătate și oameni buni:
Viață
Neterminată.
Cai alergând peste margini de
portocaliu decojindu-se tobogan mi-ai fost viață
chiar și în zilele când mai mult decât toate
căutam inversul sensului în care
mă rostogoleai zâmbind.
gâlgâiau de atâta frecuș
hainele mele
Singurele clipe ce-și poartă liniștite verdele
Prin frunzele calde ale pașilor tăi,
Sfărâmă-le cu un surâs, iubito, pierde-le
Prin ale nopților nesfârșite odăi,
Ca să plutească-apoi prin fără
nu știu ce caut în ploaia
ce-mi sprijină mâna de zid!
degeaba privirea spre verdele
victimă toamnei,
printre oamenii uzi port cuminte
această degeabă,
pașii mișcă apa încolo și-ncoace,
mi se
multiplu de șaizeci
oriunde, oricine am fi,
așa ne e alunecarea prin vreme.
o oarecare doză de plastic
prea rar deslușită,
grefată subtil în templul de carne al
inimii
și uite așa
are loc în
M-am trezit intrând în anticariat!
Întrebau unii, alții,
Întrebau spre domnișoara
sfidător vânzătoare:
Cine e... intrândul?...
Ea zâmbea!
Le zâmbea fățiș, mimând în cuvinte
sparte în
\"scriu ca sa creasca pustiul
prin frunzele cazute in miez de vara
peste aripa mea.\"
\"te caut, desi esti langa mine...
de ce, de ce?\"
\"nu ma cauti pe mine,
pe tine te cauti.\"
\"pe mine,
In fiecare seara aceeasi intamplare,
Ganduri rasturnate pe masa
Din sticle aurii
Sparte de mana care nu mai asculta;
Dureroasa liniste peste ochiul intors inauntru
Plutind temator la
SD