Poezie
ultimul bobârnac
1 min lectură·
Mediu
cu pieptul sprijinit de marginea lăzii
îngerul întinde o mână
spre bucata aspră de timp
o fi cald acolo în cer
șoptește Mașa
degetele zăbovesc neascultătoare
mângâie suprafața tăiată neregulat
dacă îmi lipesc pieptul de scară
pot să văd bătăile inimii
urcând înșiruite ca niște furnici
țuguindu-și buzele
semn al unei hotărâri
dincolo de care nu se vede nimic
îngerul fărâmițează timpul deasupra lumii
piii pi pi pi pipipi
piii pi pi pi pipipi
de aici se aude altfel
răspunse Mașa
ciupindu-și piciorul paralizat
într-o liniște ritualică
secunda e așezată la ușa peșterii
zbang
răsună sec ultimul bobârnac
012.537
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- silviu dachin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
silviu dachin. “ultimul bobârnac.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-dachin/poezie/13991853/ultimul-bobarnacComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CSCSCălin Sămărghițan✓Oferta autorului îmi pare aici foarte bogată. Te lasă să crezi că e vorba despre un fel de dialog, unul al experiențelor tactile, peste "o margine a lăzii" care poate fi vehicol dar și prag, totul sub imperiul unui semn al îngerului. Semn final care pecetluiește un timp; un timp care brusc se topește, se fărâmițează; se fărâmițează între "puii" "ogrăzii": Piiii, pi-pi-pi!
0