primăvară

tac și eu alături de cuvintele tale. ascult și încerc să înțeleg cum un titlu care ne ar putea trimite cu gândul la floricele pe câmpii precede un text dur, coborât din viață. mi-l explic doar prin tăcerea bobului de grâu care putrezește pentru a hrăni spicul ca vrabia.

mă gândeam la fragmentul acesta
"mamă tu m-ai mințit prima dată
minciună cu gust de salivă
purtată pe cântece de adormit copii
taci taci cu mama
nu vei găsi nicăieri atâta lapte
cât să-ți oprească plânsul"
cred că putem fi hrăniți toți de la sânul galactophillusei din moment ce acolo a fost nutrit însuși Cuvântul.

absolut! adevarata lumina se poate vedea doar din adevaratul intuneric... poate ca de-aici durerea, de aici si primavara... Multam mult pentru trecerile, citirea si ramanerea ta! iti doresc viata faina si foame dupa adevarata hrana!