Texte în proză

deschid ușa. nu, întâi cuprind ușor clanța, de la foarte ușor spre ușor. dacă aș mai insista puțin aș deveni o prelungire a metalului... apăs, îmi strecor cele o sută de kilograme ca pe o foiță

SDsilviu dachin

0

0

astăzi a fost o zi. altă zi. m-am trezit la 13 și 17 minute. așezat pe marginea patului, am dat laoparte draperia. ploua. niciun om, niciun om care să treacă. știam totuși că dincolo de ferestre era

SDsilviu dachin

0

0

a treia noapte. de data asta știu că voi reuși. n-aș mai fi încercat, dar în seara asta, întorcând cupa veiozei în jos, mi-a căzut pe mână fluturele mort. acum două nopți, m-am chinuit minute în

SDsilviu dachin

0

0

au început să vină zilnic, grăsuți, nu foarte deosebiți unul de celălalt, având mustăți subțiri, aranjate și mirosind a urină. aducea pungi colorate, umplute cu bucățele de mâncare. noi râdeam.

SDsilviu dachin

0

5

de aici îmi fac eu cumpărăturile. clădirea e construită cu cap. mă ridic ușor pe vârfuri, apuc mânerele metalice și merg de-a bușilea până la ușile automate. cădere liberă de la trei metri pe o

SDsilviu dachin

0

0

îl pot vedea și auzi la orice oră din zi sau noapte, e suficient să închid ochii, haina aia peticită la coate și în dreptul buzunarului din dreapta, unde ținea cheia de la „chimniță”, raiații ăia

SDsilviu dachin

0

2

S-a întâmplat aseară, nu ajunsesem de mult acasă, încercam să fac ordine în gânduri, să înțeleg ce a fost cu ziua de ieri... În fine, pe aragaz chinuiam un ou care parcă se încăpățâna să nu fiarbă,

SDsilviu dachin

0

1

Nu îmi mai aduc aminte oamenii, mobila, casa în care am crescut. Bradul mare de la poartă, căruia îi rupeam mugurii, îi striveam între dinții de lapte... Și strada, care m-a atras întotdeauna. Când

SDsilviu dachin

0

0

I-au spus Vezică. Accentul, bată-l vina! Vezi că te caută nu’ș cine, vezi că vin diseară pân’ la tine... Vezi-că-le astea la un loc i-au adus porecla. Și cu ea a rămas. Numele lui e

SDsilviu dachin

0

0

Dacă aș pune față în față bunicul și nepotul, relația asta alterată ar nenoroci întregul dialog. Cu doi străini, iar e complicat. Pentru că încă eu mai cred... Vară. Nu știu ce boală o fi

SDsilviu dachin

0

0

Cine e tipul de-și ținele palmele așa, strânse, ca în rugăciune? Oamenii pe aici îi spun Furnilă. E dus, vezi bine. Ce ține în pumnii făcuți cochilie? Zâmbește... n-ai să crezi: o furnică! O

SDsilviu dachin

0

0

Așa se poartă în oraș, nu e niciun snobism în asta, nicio lipsă de omenie! Cum să rupi copilul de familie, comunitate, etc? E și pentru binele lui, nu-i așa? Pune-i un nume normal, cu ăsta nici

SDsilviu dachin

0

0

Fiecare zi are timpul ei mort. Are cel puțin câteva clipe în care, dacă nu ești atent, poți cădea. Bineînțeles, rostul vieții nu e să descoperi acest timp pentru ca apoi să te ferești de el.

SDsilviu dachin

0

0

L-am cunoscut într-o duminică după-amiaza, în parcul din Cetate. Tocmai mă așezasem la masă și aranjam piesele. Atunci a apărut. A cules de pe jos un chiștoc de țigară fără filtru și acum, cu mână

SDsilviu dachin

0

0

Vorbește-mi despre vrăbii! Cred că ar vrea să știe ce părere am despre ea. O nouă zi e doar o altă zi și atât. Din locul în care stau acum pot să văd dealurile, prea departe ca să desprind vreun

SDsilviu dachin

0

0

Am crezut întotdeauna că viața în subterană e adevărata viață. Dar nu mi-am dorit să trăiesc aici. Cel puțin, nu mi-am dorit asta cu voce tare. Sau cu gândul „tare”?! în fine, am purtat dorința

SDsilviu dachin

0

0

„Ascultați o altă pildă. Era un om, un gospodar care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea și a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri și a plecat în altă țară. Când a

SDsilviu dachin

0

0

... poftim, e un nume care să te poarte prin lume! Care să te scoată de aici întâi, am dreptate? Întrebarea s-a agățat de fruntea tatălui meu, de umerii mamei, de privirile tuturor celorlalți,

SDsilviu dachin

0

0

Poveste de moși simpatici, la o bere „fără” alcool că așa le-a recomandat doftoru’, undeva la umbră deasă: - No, ce zici de pățania lui Niță, săracu? - Care Niță mă, ce-o pățit? - Ieri, pe la

SDsilviu dachin

0

3

Nu știu ce credeți voi despre povești, dar eu tocmai sunt pregătit să vă dovedesc că poveștile nu sunt simple plăsmuiri, că ele se întâmplă cu adevărat și că fără să fii anunțaț, povestea, asemeni

SDsilviu dachin

0

0

S-a oprit tremurând în fața Lui. Parcă pentru a fugi de sine, pentru a amâna totul, s-a refugiat în gestul acela disperat al prinderii mâinii copilului, căzute pe lângă trup... Într-un

SDsilviu dachin

0

0

Urmează să crești și să speri că vei fi cunoscut de toți oamenii buni și simpatici. Nu știu ce se întâmplă, dar fără să faci mare lucru, viața se transformă treptat într-o babă grasă care te

SDsilviu dachin

0

0

Întâmplările, fie ele mari sau mici, ne ajung pe fiecare din noi în zile obișnuite. Nu ai cum să îți programezi ieșirea din comun. Zilele neobișnuite sunt daruri și trebuie să fie ciudat să îți faci

SDsilviu dachin

0

0

- Nu-mi spune că te gândești la... Urmează un chicot subțire. Ei bine, chicotul acesta aveam să-l port într-un colț de suflet pentru totdeauna. - De aici, de la etajul 9, lumea e mereu altfel.

SDsilviu dachin

0

0

M-am apropiat de ghișeu cu pași mici. Era deja acolo. E de ajuns să închid pentru o clipă ochii și toată scena începe să se deruleze lent... Am scos din buzunar foaia mototolită și am vârât-o

SDsilviu dachin

0

0

- Ești cerșetor. Cuvintele s-au desprins ușor de pe buzele copilului. „Cred că e o întrebare”, își spuse cerșetorul la auzul acelui clinchet fin. Pustietatea celor câțiva ani petrecuți la fermă îi

SDsilviu dachin

0

6