poetii nu mor niciodata

stii, ultimul comentariu al herrei a fost la poezia ta...erau chiar cuvintele tale, iar concluzia ei era asa (...)

habar nu am de ce, dar m-am trezit plangand in internet, si mi-am dat seama o data in plus ca nu am voie sa scriu aici orice, ca trebuie sa ascult Cuvantul si abia apoi sa scriu! nu ma tem de nimic in lumea asta, sau aproape de nimic. ma tem sa nu trec pe langa cineva pe care as putea sa il ajut si sa nu fac asta.

poate ca ar fi trebuit sa plang mai demult... acum o fac si lacrima mea e una pentru herra, una pentru ... si multe multe pentru mine... dar ce rasuna cel mai tare in mine e ceea ce ai scris tu ... dragostea nu va pieri niciodata.... de asta traim... cu gandul asta ne ducem... si lacrima asta isi are rostul ei...

*

flor, si cat de bine ar trebui sa stim noi doi asta, cat de bine... multumesc mult, mult de tot