Cuvântul necuvânt a luat
și-a ’ncins cu el țărâna
L-au întrebat,
dar n-au aflat că pentru ei
tot una se făcu,
de dor
să-i aibă în pridvor
din nou la Tat’
Se-auzea de afar’
De
Nori lăcrimau
Și negura căzuse în ceasul cu șase.
Altarul crăpase demult
așteptând o Mână să-l dreagă
în mine.
Se numărau durerile în ziua aceea,
durerile mele,
și dorul țipa după
Þi-am plecat din suflet…
Mă simt liberă de neliniștile tale îngrămădite peste tot…
Mi-am recuperat aripile viselor și am început să zbor
pe maluri de mări...
Privesc înapoi
pasul ancorat
nu mai esti aici...
Se pare ca lumea din jurul meu s-a naruit ..
putin cate putin..
se face seara..
si e frig..
pe-afara’s doar 40 de grade..
Te zaresc printre crampee de lumina..
ce
Mai stai doar un răgaz
cat un căuș de vorbe calde
pe obraji,
cât un sărut pe frunte
și atât..
Mai stai,
mi-ar fi de-ajuns doar un minut mai mult
în răsăritul altui anotimp
de plâns.
Intre respiratiile tale atat de reale
in seara asta
mai visez o iarna
cu nasul turtit de geamul rece
cu irisii-n florile de gheata
privind orizontul inseninat
dincolo de cocorii
Nori albi, mici, fără chip
Triști ca bunicii
Plângăcioși ca ăia micii
Nemângâiați…
Nori cu povești de dor
Călători, fugari,
Norii nimănui…
Hoinari hai-hui
Nori de vreme bună
Cu povești
indoiesc secundele
una cate una
pe fiecare in colturi drepte
si le indes in buzunare
ciupesc aerul
atom cu atom
interogand cerul cu vibratzii inegale
doare?
In ziua cand te-am intalnit
nu cunosteam ce-nseamna sa atingi cerul;
cu o aripa ma tineai de mana,
cu cealalta zburai
printre luceferii tai singuratici...
Spuneai
ca vrei sa-i populezi cu
Te-ai gandit vreodata ca dincolo de piatra e viata?
… tacerea ei fluida ascunde dincolo de moleculele intepenite unele in altele frica de singuratate…
asta-i!… frica de singuratate
Deschide-ti inima
in mii de cristale
si inchide-ma
acolo in lumea ta
de gheata
Lasa-ma
pentru inceput
sa incalzesc doar un colt
mai tarziu vei da in clocot
Dar mai sunt pana atunci
Mistuire calda…
ca un cuib de apasare nou iesita din ghioc…
un vaier de vant ratacit
infioara ramuri plecate de salcii
pios inradacinate
la margine de gand ancorez
in dimineti tarzii
cu
Pe vremea aceea, ardea sufletul in mine sa te mai intalnesc o data, macar o data sa ma adancesc in ochii tai albastri linistitori - ca marea sub cerul inserat (asa departe), rupti de prea mult
Am invatat:
- ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca; ci poti fi cineva vrednic de iubit; restul vine de la sine...
- ca increderea se dobandeste in ani de zile...
- ca nu conteaza cat ai
Sssst!
Nu vorbi,
nu spune nimic.
Lasa-ma sa-ti ascult tacerea...
soptirea inimii,
bataia ploapei,
fosnetul respiratiei,
durerea...
Taci,
nu strica versul existentei tale
lasa-ma sa ma
Deschide fereastra
sa vad cum trec norii,
asa cum trecem si noi prin viata,
fara urme.
Scrijelim hartia cu buchii,
corupem lucrurile sa ni se supuna
in forme si locuri unic combinate,
Ajutati-ma sa vad…
sa traiesc…
sa vorbesc…
Adunati-ma in cuvinte…
in ochiuri de suflet cristalin sa ma oglindesc…
Alungati-mi pasarile…
pasarile care fac cuiburi
si trec peste liniste
Alfabetul meu
incepe cu G
de la numele tau
de la gioya
de la glorie
de la grandesse
Alfabetul tau
incepe cu F
de la numele meu
de la felicita
de la frumos
de la
Tendentios
intind o mana
spre ce-a fost ieri
spre ce-o sa fie azi
pseudopod timid
ca o cumpana de fantana
extaziat de imposibilul extaz
adun
in numar par
trairi marginase
de
Mai asteapta-ma o vesnicie
pana ma nasc din nou din cenusa
pana-mi seaca lacrima
pana imi alung pasarile din gand
pana mi se vindeca sufletul de viata
pana imi adun pasii rataciti prin
Am tacut o vreme...
acum un mai pot...
Cuvintele stau aliniate
a nerabdare
sa se nasca idei...
Ma desfasor
in siruri lungi
de cuvinte
printre oameni posaci...
ii infasor in ele
Te-am adunat firimitura cu firimitura
din oceanul amintirilor
si am refacut chipul tau, sifonat,
sters de lacrima genei plecate…
Cunosti sentimentul departarii?
Cand e cald, vezi fata
FD