Poezie
existentialitate
Sa crezi ca o fiinta nu sufera pentru ca ochii ei
2 min lectură·
Mediu
Mistuire calda…
ca un cuib de apasare nou iesita din ghioc…
un vaier de vant ratacit
infioara ramuri plecate de salcii
pios inradacinate
la margine de gand ancorez
in dimineti tarzii
cu soarele in irisii inlacrimati ..
cu sarea intre gene...
tremur trecut in tacere
tiptil tiptil strecurat pe corzi de inima ..
vioara neinceputa…
arcus timid..
pitit in colt intristat …
pe dos se pare ca lumea ar arata mai frumoasa..
mai nepurtata de val in vant
si vesti si dor si cant…
de jale cant…
copaci cu brate agatate de aerul fluid..
in trecere fluturi de-o zi
ne ducem viata inchizand ochii
fiindu-ne frica de noi ai nostri…
de necunoscutul de maine…
oare exista maine…
oare…
cantec de jale urla in suflete…
si astazi e ieri si maine nu-i…
pentru o clipa mi s-a parut ca sunt…
ma pipai cu gandul
imi descopar ideile fugite de acasa …
e furtuna prin preajma…
nu-s norii mei ce ploua..
plecati !!!…
iar aud jalea…
plecati !!!....
sa vina vantul
nici asta nu-i al meu…
eu-s liniste…
sunt montonia firului de nisip
trecator intr-o clepsidra veche…
cat timpul de lina…
nu am chip..
chipul meu e oglindirea altor chipuri..
nu-i de mirare…
asa aratati voi…
va oglinditi …
nu va recunoasteti???...
priviti cu atentie
023.384
0
vezi ca din cauza grabei ai scris gresit vreo cateva cuvinte.