CUVÂNTUL necuvânt
Cuvântul necuvânt a luat și-a ’ncins cu el țărâna L-au întrebat, dar n-au aflat că pentru ei tot una se făcu, de dor să-i aibă în pridvor din nou la Tat’ Se-auzea de afar’ De
Altarul
Nori lăcrimau Și negura căzuse în ceasul cu șase. Altarul crăpase demult așteptând o Mână să-l dreagă în mine. Se numărau durerile în ziua aceea, durerile mele, și dorul țipa după
Răsădesc privirea în căutarea fericirii
Þi-am plecat din suflet… Mă simt liberă de neliniștile tale îngrămădite peste tot… Mi-am recuperat aripile viselor și am început să zbor pe maluri de mări... Privesc înapoi pasul ancorat
Credeam
Credeam ca sunt omul cuvintelor. Concretul din mine tipa la oameni. Speriam hartia cu scrisul meu stangaci apasat. Ma cunosteai de la colt de
Doar un răgaz
Mai stai doar un răgaz cat un căuș de vorbe calde pe obraji, cât un sărut pe frunte și atât.. Mai stai, mi-ar fi de-ajuns doar un minut mai mult în răsăritul altui anotimp de plâns.
O iarna de vise cu fulgi de dor
Intre respiratiile tale atat de reale in seara asta mai visez o iarna cu nasul turtit de geamul rece cu irisii-n florile de gheata privind orizontul inseninat dincolo de cocorii
Meditații
Nori albi, mici, fără chip Triști ca bunicii Plângăcioși ca ăia micii Nemângâiați… Nori cu povești de dor Călători, fugari, Norii nimănui… Hoinari hai-hui Nori de vreme bună Cu povești
Așteptare
Bob lânga bob Clepsidra ticăie Albastru
timpul...
indoiesc secundele una cate una pe fiecare in colturi drepte si le indes in buzunare ciupesc aerul atom cu atom interogand cerul cu vibratzii inegale doare?
atat de misterios ma iubesti
In ziua cand te-am intalnit nu cunosteam ce-nseamna sa atingi cerul; cu o aripa ma tineai de mana, cu cealalta zburai printre luceferii tai singuratici... Spuneai ca vrei sa-i populezi cu
Ai sa vezi
Deschide-ti inima in mii de cristale si inchide-ma acolo in lumea ta de gheata Lasa-ma pentru inceput sa incalzesc doar un colt mai tarziu vei da in clocot Dar mai sunt pana atunci
existentialitate
Mistuire calda… ca un cuib de apasare nou iesita din ghioc… un vaier de vant ratacit infioara ramuri plecate de salcii pios inradacinate la margine de gand ancorez in dimineti tarzii cu
te-ascult
Sssst! Nu vorbi, nu spune nimic. Lasa-ma sa-ti ascult tacerea... soptirea inimii, bataia ploapei, fosnetul respiratiei, durerea... Taci, nu strica versul existentei tale lasa-ma sa ma
Ajutati-ma!!!
Ajutati-ma sa vad… sa traiesc… sa vorbesc… Adunati-ma in cuvinte… in ochiuri de suflet cristalin sa ma oglindesc… Alungati-mi pasarile… pasarile care fac cuiburi si trec peste liniste
ambitie
Tendentios intind o mana spre ce-a fost ieri spre ce-o sa fie azi pseudopod timid ca o cumpana de fantana extaziat de imposibilul extaz adun in numar par trairi marginase de
rugaminte
Mai asteapta-ma o vesnicie pana ma nasc din nou din cenusa pana-mi seaca lacrima pana imi alung pasarile din gand pana mi se vindeca sufletul de viata pana imi adun pasii rataciti prin
mi-a trecut un gand
Am tacut o vreme... acum un mai pot... Cuvintele stau aliniate a nerabdare sa se nasca idei... Ma desfasor in siruri lungi de cuvinte printre oameni posaci... ii infasor in ele
fi ri mi tu ri
Te-am adunat firimitura cu firimitura din oceanul amintirilor si am refacut chipul tau, sifonat, sters de lacrima genei plecate… Cunosti sentimentul departarii? Cand e cald, vezi fata
hai sa-ti arat
Viata mea curge pe sub nori calatoare prin vai largi cuminte si trista ca un tremur de frunza toamna sfioasa ca geana de lumina aninata de zare culoarea ei, stravezie cu reflexe aurii prin
Vezi?
Am inflorit, vezi? Uite, petala asta a cazut cand ai trecut grabit. Priveste cu ochiul tau albastru peste pletele mele adiate rasfirate de suflarea ta fierbinte. Incearca sa te cobori
Pieton de meserie
Asa ai invatat tu Sa traversezi strazi, clipe, vise A fost o vreme cand Imi traversai sufletul dus intors ca un pendul grabit; in urma ta: taceri scufundate-n zambete fugare A fost, am
cine-i de vina?
Cuminte, desenez cu degetul nisipul Maine va fi reflux De ce-ai plecat? cerul s-a apucat de poante uite picura incet iar o sa stearga tot iar am trait degeaba, degeaba... Cuminte, imi
prea complicat
mi-am zis e prea complicat pentru mine am pus capul in jos si-am plecat aveai multe de intrebat, de spus, de trait prea compliat pentru mine si-am plecat rasturnai lumea cu susul in jos
in jurul axei mele
Am pus cuiul la loc, in perete si am mai facut o pirueta in jurul axei mele. Ametita putin, am pus in cui visul zapacit de dimineata si am iesit pe fereastra val vartej sa nu ma
lectie de seriozitate
Si-am mai facut o pirueta in jurul axei mele, asa, sa ma cuprind sa vad de mai sunt cu totul langa mine, in mine... Am ametit putin ma numaram eu si cu mine si iar cu mine... Ce joc
renastere
din tarana suntem, in tarana ne intoarcem, din tarana vom renaste Am strans in pumn tarana pana s-a topit si-am inceput s-o picur usor in suflet sa rezidesc ce odata fusese
secunda dragostei noastre
A-ngenunchiat sarutul tau la portile gurii mele imbujorate-a asteptare Te-am simtit ca un tremur balbait de emotie calda - alba mirare inflorita sub pleapa feciorelnic plecata
si daca-ti sunt departe
si daca-ti sunt departe culoarea noastra, aceeasi, despartita in doua, lumineaza mai tare reflexe de dor chemare muta a neuitare si daca-ti sunt departe, bataia aripilor
vechituri
am trimis de-acasa toate vechiturile umbrela veche cu baston a bunicii un cufar in care soarecii au ros un colt un cojocel pe care statea pisica a, si un vechi clavecin la care canta bunicul
ma gandeam si eu ganduri de florii
Azi mi-am pus pantalonii care-mi plac tricoul nou, ochelari de soare smecher pe frunte am dat cateva telefoane (asa-i frumos sa dai sfoara in tara ca iesi din casa) au raspuns toate... unele cu
Revelatie
M-am trezit de dimineata. Gândul era plecat. L-am cautat... unde oare l-am pus? Într-un târziu strigă de sub cais: Ti-am spus ca sunt aici, dar ai venit mai târziu... Asa-s eu mai
Neputinta
Am primit prima aripa de inger sa zbor; printre lacrimi m-am infiorat... nu pot! Am nevoie de aripa ta sa ma-nalt pana atunci sunt doar om. Miroase a vant de primavara, a racoare... Se aud
alta zi
Ziua rade... frumos, coboara de sus o ploaie de dor... uite! asa traiesc si azi, usor.
Promisiuni
Vor veni flori de primavara si tu vei ramane inca in inima mea, va trece si vara poate, sub pasul meu se vor rostogoli frunze ruginii, si fulgi de nea vor adia, dar uitarea nu-si va pune
Devenire
Am o inima si pentru ca o am respir si pentru ca respir traiesc si pentru ca traiesc iubesc si pentru ca iubesc existi tu si pentru ca existi tu timpul sta uneori in loc si inima bate
Singuratate
Uite-asa au plecat norii si pasarile fug mi se invarte pamantul si tac sau plang... Chiar asa ati plecat toti nu mai vad sau nu mai simt... Aruncati o privire
Inserare
Miroase a somn, adie un vis. Se aude o geana plecata incet rugaciunea spunand. Se simte un gand de plecat, de abis... O liniste cade de sus asternandu-se lin, conturand un
Primavara asta...
Ce sa-i faci... asa ca au inflorit magnolii? ...si daca e frig afara, uneori mai trebuie sa si traiesti. asa se intampla cu fiecare. Miroase a crud, a floare - altii le rup, altii se uita
