Poezie
Credeam
acum traiesc ca sa ma bucur de maine
1 min lectură·
Mediu
Credeam ca sunt omul cuvintelor.
Concretul din mine tipa la oameni.
Speriam hartia cu scrisul meu stangaci apasat.
Ma cunosteai de la colt de strada,
Cand ma-ntorceam de la scoala.
Credeam ca sunt omul concretului.
Cantecul avea culoarea cerului
Si linistea la fel.
Adormeai in galagia mea sonora
Cu capul sub perna sufocat
Cand incercam sa merg pe varfuri.
Credeam ca sunt omul sentimentelor.
Bateam cuie in sufletul tau.
Cu toata fiinta mea te inundam.
Treceai in sus si in jos cautandu-ti un loc langa mine;
Si l-ai gasit.. dar nu in preajma mea.
Credeam ca sunt.. acum nu mai cred.
Nu mai sunt..
Am devenit trecut... sau viitor... al nu stiu cui.
12 ianuarie 2003
003141
0