silviu dachin

corabiile noastre n-au mai ajuns la tarm, parte din mine, din tine din insule fara verdeata pornite, plang marinarii spanzurati de parame si e noapte la tribord degeaba farurile impanzesc

copile, mi-a vorbit despre tine o moarte, un fel de intunerec albastru ca un exercitiu de odihna vesnica trecut pe aici ca sa spuna lumilor si mamelor ca de azi incep sa tremure vamile a

pe cele doua maluri s-au asezat spre viitor radacinile aceleiasi batai de inima de dincolo venita intru eternitate; ramurile mangaie apele si le vindeca de amar si de doruri neavenite pentru

stau cu sufletul incremenit la rascrusi de petale asteptand alta iarna cu zapezile giulgiu pamantului mort pana la primavara. de regula aceste probleme se rezolva indirect rezolvand cu totul

ti-am semanat cateva eclipse deasupra patului ca sa tina de noapte cand nu mai poti dormi de luna, de soare... ma mai iubesti, Eub? te iubesc Ayna... ce inseamna puncte punctele? inseamna ca

indiferenta sta culcata pe o rana in camere, peste dulapul meu cu haine uzate; rezervele se termina in zori, cateva grade suferinta la nord si in rest cat vezi cu ochii locuri absolut

in noaptea asta vor muri cateva stele legate de ganduri cu sfori ironice si nesarate, valurile se vor mira de atata durere si peste cateva clipe insusi pamantul va intelege linistea in limpezi

am intrebat apoi un inger: \"El cine e?\" \"O lacrima prelinsa pe obrazul lui Dumnezeu\", mi-a raspuns el. ... \"si ea, ea cine e?\" \"E partea care ii lipseste lacrimii ca sa devina margarint\"...

Noaptea si-a intins cununa Peste ramuri de salcam Sfant mister, pe ceruri luna, A deschis ceresc taram, Pleaca-ti fruntea lin in palme Tremuranda vorba mea Te coboare-n raze calme In

prin noaptea pupilelor dilatate afisate incorect pe retina rosie caii starnesc valuri incalcind copilareste algele, se indragostesc sirenele de catargul departandu-se, un castel din

zaceam garbovit sub planeta loviturilor de cai, genunchii striveau inexpresiv esichierul, dar cine sa mai simta durerea cand in palmele-mi crapate de nesomn statea udata de lacrimi regina

Pămîntul, bunătatea lui, inima ºi câteva Picaturi de roua, Urma peste care trec grabiti viitorii Nascatori de urme, Se mai face darea de sama prin roada trecerii, Alb sau negru,

Eu printre ierburi, Tu printre flori, Joc de petale Privirile tale Cenusa prin nori Privirile mele purtate In zbor de cocori. Tu peste noapte Eu printre ganduri Inimi cerate Glasul din

tu si aici color daca hartia ar fi petala cea ce a si devenit atunci chipul tau ar fi coroana peste cateva stele ceea ce a si fost, nu mai oftez, de acum te respir cantecul flacarilor

iar dincolo de noroaie si de batranele ciuture albastrul marin viseaza ancorat in aripi de fluture, covoare de frunze de asta data tacute si verzi te ridica in rostul strain existentei de gand si

Smulsi cu nesat de un vant anarhist, Tu frumoasa si trista, mai bronzata spre toamna Eu cu lipsuri de hippi ratacind fantezist, Atacandu-ti letal perspectiva de doamna, Ne mai tinem o clipa de

Ne cheama vechile corabii Spre un ocean de sfant azur, Departe de ceasul cu oameni si vrabii Culcate pe miezul de paine obscur. Ne cheama o lume mai fara de lume Cu linisti crescute din tample

Ne e viata un infinit primit candva in dar, Chiot prelung De mereu si pretutindeni renastere, Aripa sfasiata de dorul zilelor In care ni se odihnea pe frunti Tot albastrul

In chilia vietii mele absurde ne umplem cu iubire imposibilitatile noptii trecute desfrunzinde-ne lenes printre hainele aruncate in dezordine perfecta peste coji de banane si casete peste

e dimineata, versuri inunda dincolo fruntea si izvoare de lumina imi spala timpul prin pleoapele deja prea subtiri, Dumnezeu imi asculta rugaciunea si sub pasii mei de acum nascut infloresc

ne-am apropiat fara teama, tu cu fata si gheara de leu imblanzit, eu cu ghitara neagra rupta in doua fiecare parte trei corzi. am inceput sa cant si sa plang (asa cum am vazut prin filmele

tu aveai un fel de inima sfarsita de prea inalta mea soioasa eruditie in materie de despartiri, usile mele false larg deschise mascand adevaratul geam de nepatruns, rafturi cu coperti

gandim sau vorbim in timp ce gandurile nu ne mai vorbesc pornind din varful sufletului vorbindu-ne doar o soapta venita altfel din alte multe parti, vorbindu-ne in timp ce gandim sau vorbim

Priviri zdrentuite Infipta in retina Imaginea strainului din oglinda