Poezie
nenorocire din culpa
1 min lectură·
Mediu
de data asta nu se mai vede tarmul
nu mai aud pescarusi
randurile mele de ganduri au cazut
pe pietrele de pavaj ale marii secate de mult,
ne chinuie un fel de dragoste
incercand nasteri de copii morti,
nume dupa nume ne trec prin fata
doar, doar o sa gasim numele acela
care odata rostit ve invia tot ce am ucis noi
cu mare migala,
fara sa vrem...
eram atat de copii incat
intalnindu-se cu noi
oamenii aveau in loc de ochi semnul mirarii.
022.734
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- silviu dachin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
silviu dachin. “nenorocire din culpa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-dachin/poezie/48179/nenorocire-din-culpaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
De data asta pietrele de pavaj chinuie un fel de dragoste dupa numele marii secate de mult, pescarusii nu mai aud tarmul incercand nasteri cu mare migala...uneori suntem atat de copii fara sa vrem!...numele acela odata rostit ca un fel de dragoste...place
0
iti multumesc andor. de vizita, de ceea ce ai vazut, ce ai simtit...
0
