\"poti sa taci
atata timp cat tacerea ta urla!\"
privirile tale,
in ape limpezi scaldandu-mi calcaiul,
nuferi albi
petalele noastre palme prin balti.
ia-mi sarutul si trece-l
prin cea din
rad si cant un fel de hora
galbena e azi privirea
pusa intr-o stea minora
spre-ai schimba alcatuirea
ca pe-o coaja de pe fagul
de-i taiat acum in munte
draga bea din pumni cu dragul
rece mana,
\"scriu ca sa creasca pustiul
prin frunzele cazute in miez de vara
peste aripa mea.\"
\"te caut, desi esti langa mine...
de ce, de ce?\"
\"nu ma cauti pe mine,
pe tine te cauti.\"
\"pe mine,
priveste si treci
peste pietrele mele mai negre si reci
decat moartea,
in limba careia-mi ramase alba cartea,
imi ceri un cuvant,
sa-ti-l dau nu mi-e greu, dar prea frant,
pe drumul
Prin prisma dragostelor privind lucrurile, fiecare suflet de om e o cetate ce se vrea cucerita de un anume comandant de osti, dupa asalturi mai lungi sau mai scurte (chestiune legata de
citeste-mi treapta pe care calcand
umerii dezgoliti isi lasa
chip dupa chip
icoana niciodata facatoare de alte minuni
decat adormirea mea
intru fericirea si zambetul tau.
iti mai aduci
între două nopți
ziua nu are dimineață,
fluturi metalici lovesc regulat
dreptunghiul dinspre turnurile orașului meu,
nu ploaia îmi curăță
de meduze adormite țărmurile,
ci lacrimile pe
crini regali crescuți sălbatic
peste mormântul încă deschis
îți sunt scurtele treceri
pe dinaintea ochiului meu,
copilă încă nenăscută cu totul;
mi se dau drept îngeri
căderile stelelor peste
daca ne-am fi iubit fata catre fata
nu stiu daca ar fi ramas cineva fara zambet
in rostogolirea aceasta vadit universala
daca, dimpotriva, ai fi intors
pentru o clipa pleoapele spre
ce moi sunt peroanele-atunci când sunt goale,
îmbracă-ți surâsul și întinde-te-ncet,
pe-o șină agață-ți surâsul agale,
pe cealaltă visul tău stins de poet,
primește căldura din stropii de
In fiecare seara aceeasi intamplare,
Ganduri rasturnate pe masa
Din sticle aurii
Sparte de mana care nu mai asculta;
Dureroasa liniste peste ochiul intors inauntru
Plutind temator la
Iar dacă uneori voi rosti cuvintele
În limba celor uitati,
Să nu te miri,
Mă leagă de tine atâta alunecare în genuni,
Căldura focului pustiind păduri de trandafiri!
...un fel de zâmbet ciudat
vino
in ultima noastra camera,
iubito!
la urma
fara nici o mirare
vom muri imbratisati
cuvintele se vor rostogoli
peste podele
purtand pecetea sarutului tau
un inger
se va
„Unde ești?”, m-ai întrebat atunci.
Eu tăceam speriat
De nimicnicie
În timp ce nu știu cine
Debita înspre Tine minciuni
Și acuze.
Nu îmi mai găseam genunchii
Prin iarba ce se vroia
Primele cuvinte, dorințele tale
Încătușate.
Caii albi tropotind voioși
Printre faliile sufletului meu
De parcă într-adevăr
Nu ar fi fi fost
Nici un pericol atunci,
Coame în răsăritul
Nu ai mai trecut de mult pe aici.
Uite, acum dar îți cauți stângaci
Prin buzunare bilețelul
Pe care e scris numele meu.
Încerci să râzi…
Hai să te ajut,
Să mai schimb viața în ghidușie
Pentru
Pe scara coborând dinspre ceruri
Spre absurdul sufletului meu
Îngerii fac minuni.
Colțuri de stea mi se întâmplă mereu
În partea stângă a pieptului,
Chip de zi, de noapte…
Ascult și timpanele
Ultima vreme
În ultima vreme
Toate se așează altfel
Atunci când dorul după aruncarea
Inimii prin cuvinte
Ma convinge să ard.
Mâna se sprijină
Pe buza de jos,
Urmează apoi ochii
Retrași
Taie-mi mâna cu care smulse din inimă
Cad peste creierii mei
Cuvintele astea negre
Totul fiind rod al întâlnirii dacă îmi e privirea ta
Aplecată peste
Departele care mușcă genunchii
Atunci
colindul vine de altundeva,
de mai jos, mai departe,
mai din partile sufletului meu
pe care nu mi-au calcat inca gandurile
sa ridice praful.
tu mi-ai spus...
de fapt, nu!
tu mi-ai spus
\"hei, Imparate!!!
Imparate, cu tine vorbesc!!!\",
se auzea dinspre cer coborand spre pamant
un tunet, o voce de nor...
\"Unde ti-e raza? Unde???
Hahahahah, Imparate nu mai ai nici
SD