Poezie
Chemarea amintirilor bolnave
1 min lectură·
Mediu
Primele cuvinte, dorințele tale
Încătușate.
Caii albi tropotind voioși
Printre faliile sufletului meu
De parcă într-adevăr
Nu ar fi fi fost
Nici un pericol atunci,
Coame în răsăritul pământului tău
Până pe sub aștrii
Sfidând fericirea,
Plecați-mi genunchii
Înaintea polilor,
Sărmane poduri spre absurd
Capete străin îmbrățișate
Spre mirarea și moartea ideilor
De pe cea din urmă treaptă.
063315
0
Tocmai il ascult pe Vasotzki, despre caii lui, care sunt altceva...
Retin finalul, antoloc...