Dar stai, n-am terminat de spus
Povestea ca o haină caldă
Deja pe umeri ți-ai și pus
Și mă privești undeva sus
În zări ce îngerii își scaldă.
Privește, mâna ce-am întins
De-o fluturi ca
mă întrebi ca și când
ai aștepta răspunsul de pe buzele mele,
din palma arsă de mângâieri,
așa mă întrebi, tu, tânără și sfioasă
atârnând pe chip
surâsul celor încă netrecute de pragul
Aceste rânduri ți le voi scrie-n mare grabă,
Nu pentru că e iarnă sau știu eu, aș avea prin oraș ceva treabă,
Mi-e seară acum și simt sufletul ridicându-se ușor spre Lună,
Aș vrea să rămânem
ploaia ta în miezul meu de iarnă
peste umărul sprijinind ziduri
de cărămidă roșie
aduce poftă nebună
de somn, de amorțeala iernii
care oricum nu va pleca astăzi!
deschizând poarta
câinele
și astăzi m-am regăsit,
după multe căutări...,
în colțul acordat fără prea multă preocupare
celor lipsiți de șanse reale,
domnule redactor șef.
nu mă cunoști?
heh, cine vorbește aici de
„Ce faci aici?”-am întrebat secunda
pierdută în praful uscat
de pe drum.
De dincolo de timp
Ochiul meu privea secunda albă
Și goală,
Privea secunda ca pe-o întâmplare
Și de aceea voiam
Să
Privesc în istoria alcătuită din cei câțiva ani pe care
Mi-i atribuie cu o indiferentă generozitate
Rânduiala lumii de astăzi.
Caut cu înfrigurare urma pasului meu
Și, mirare…
Nu e de găsit
Pașii tăi i-am numărat
Uneori cu voce tare,
Alteori cu ochii plângând căprui,
Cel mai adesea însă,
Fiindcă în inima mea aripile tale
Începeau să doară,
Pașii tăi au rămas nenumărați.
Te
Cai și deșerturi.
Deșerturi atât de întinse și fierbinți
Încât fără să iei seama
Devii copac roșu lipsind de umbră călătorii.
Cumplită sete culeg astăzi din alergarea norilor…
Mi-aș acoperi fața
Mâinile tale albe odihnindu-se pe umerii mei
În dansul nașterii noastre,
Copaci înlănțuindu-și rădăcinile
Pentru ca ramura să le fie mereu una…
Nu te caut, nu te strig, nu umblu nebun
Prin beția
I-aș scrie femeii iubite
Fulgul arzând de nerăbdare în cer,
Dar despre frig nu i-aș spune nimic
Pentru că îi cunosc bine tăcerea
Ascunsă în uimire,
Uimirea femeii iubind;
Aș da de știre
A doua,
A doua sau a treia iarnă
De când trecerii mele i-am dat nume de pasăre.
Aș avea timp gândurile în goana lor
Să le trec printre fulgi,
Râzând să cad la picioarele tale
Ațipite-n
Amiezi.
Le întâlnesc în fiece răstimp
Dintre două vremi de nesomn;
Soarele demult nu mai e luat în seamă,
Iar Luna e prea departe,
Timp în care cugetul fără să moară
Nu mai respiră,
Mâna
Plouă.
Strada de sub cer e însă uscată,
Ud e doar sufletul meu.
Ploaia asta, Doamne,
Ploaia Ta…
Câți porumbei privesc liniștiți
Picăturile căzând peste aripile mele,
Și știu, știu că ei vor
În cortul tău miroase a floare de cais
Crescută departe de atingerea vreunei mâini.
Mă așez într-un colț
Numărându-ți cu teamă
Versurile, mătănii arzând vârfurile cuminți
Ale degetelor…
Nu
Mie, firul de iarbă de sub talpă
Mereu îmi crește obișnuințe albe, curate
Și aspre de țară.
Ce dacă e iarnă
Și ce dacă e vară?
Deoparte cu anotimpurile fărâmițându-mi mersul,
Deoparte cu
Altfel ninge ziua
Sub pas de om grăbit
Purtându-și traista plină de pământ
Spre casa în care fiecare zi
Începe cu aceeași dimineață.
Nu mai ai timp pentru fulgi,
Nu mai ai vreme,
Vremea nu o
Cârduri de întrebări albe
Mușcă nepăsătoare din miezul meu de noapte
Risipind picături de zeamă arzândă
Peste învelișul crud al existenței.
Nu voi adormi curând…
Știu că mi-ai explica prin zâmbete
Răsfirate în amieze molatec
Rațiunea crengilor rămase fără frunze
Miezului de iarnă,
Dar m-aș prea vedea mereu bătrân,
Piedică altei fericiri.
Mai bine
S-au rostogolit buimace
Vorbele ascultându-ți zâmbetul...
Îmi puneai parcă întrebări despre
Felul de a fi al solitarului,
Despre greșalele mele
Vădit intenționate
Și de câte și mai câte
Scăldate în zăpada topită,
Fără vreo hârtie argintată,
Așa primesc darurile venind
De la tine.
Un ursuleț urcă smerit treapta spre Lună
Așezată periodic pe aripa mea,
Usuc absent câteva flori
Cum nu m-aș mai despărți de tine, Cuvinte !
Ridicat pe aripile Tale
Deasupra îmi mai e doar Bunul Dumnezeu
Mângâind tâmpla mea dreaptă
Cu muzica versului Său.
Altfel de căldură bucură