Silvian Costin

Preocupat vorbesc tăcerile anoste Șoptesc prin gânduri zumzăind asurzitor Precum o cohortă de țânțari flămânzi Cautând venele stiloului să extragă litere Cuvintele rămase curg tăcut Se-așează

Puțin să fii mai mult Nimic să ai puțin Din toate câte sunt Eternul e sublim Nimic să nu aduni Pe toate să le-mparți Puținul e de-ajuns De lume te desparți Ne trecem așteptând Iubirea-i

Uscată curge liniștea în vene Secunda bate lipsită de timp Ochii fixează nesfârșit cerul Drumul e lung fără stele Poarta răsare orbitor în beznă Deschide tăcută hotarul etern Ascultător

Speranțe, iluzii, dorințe, concluzii Asta e viața Un echilibru dezechilibrat pe alocuri Un incert continuu întrerupt brusc De, asta e viața Citește ‘’Pax magna’’ Poate-nțelegi cine ești O

Pornește-un vânt de vară Suflând apleacă lanul Se-ndreaptă către munte Cântând se mișcă ramul Coboar-apoi spre mare Ușor împinge valul Plimbându-se în cercuri Șoptind atinge malul Prin

Am întâlnit o dimineață Pășea strălucitor acoperind stele Privindu-mă cu raze m-a luminat Floarea albastră și-a deschis petale Însetată căutând strop de soare Dimineață ploua roșu

Mă caută zilele Dimineață bat în geam zâmbind Prezintă lumina ca un vânzător de iluzii Degeaba, înăuntru plutesc umbre Trecutul bântuie ca o stafie nervoasă Zboară în gânduri electrocutând

Suntem aici însă distanța ne desparte Suntem acum dar ne rulează un alt timp Suntem cărări însă pășim în altă parte Suntem lumini prin alte locuri strălucind Lipsește noi trăind prezențe

Aștept răsărit În colțul ferestrei privește luna Se învelește cu norii Urma luminii dispare Adorm căzând în visare Dintr-odată e lumină Soarele e sus, undeva Privesc iarba vălurind în adierea

Să ne jucăm cu sufletul puțin Îi dăm să bea speranța visului otravă Apoi zâmbind să ne jucăm cu un destin Lăsând o inimă zbătându-se bolnavă Să ne jucăm cu strălucirile privind În ochi scânteia se

Suntem un gând Suntem un timp Suntem o șansă Un fir de praf topit în marea de speranță Suntem un nor Suntem un vis Suntem o ceață Suntem o umbră făurită de substanță Suntem un cer Suntem o

Întunericul fuge cotropit de lumină Fereastra visului se închide tăcut Deschid ochii și întâlnesc realitatea Se uită la mine râzând șugubeț Oare ce va fi azi? O altă zi pornește imperturbabil

Am luat un mărțișor Să ți-l aduc degrabă Dar nu știu unde ești Să-ți spun cât mi-ești de dragă Ți-am luat și ghiocei Ghiveci cu flori și iarbă Mișcând din clopoței De tine mă întreabă Am

Vorbesc scânteile din ochi fără cuvânt Ți-aduc sclipirile fierbinte mărturie Grăiește dragoste-n privire cercetând Dar nu te-atinge a iubirii glăsuire Mă strigă liniștea-nghețată cugetând Ecoul

În față am o pagină albă Imaculat așteaptă cerneala Stă goală privindu-mă alb Acoperită cu ploaie o tac Ascund cuvintele ucise-n pământ Iau gândurile și le-așez între pietre Închisă-ntr-un

Oare de ce e-atât de liniște pe buze De ce-s uscate toate vorbele de-amor Oare de ce cuvântul umblă să se scuze Tăcerea curge necăjind otrăvitor Oare de ce sunt amintirile ursuze De ce

Călcând nisipul mișcător se-ascunde timpul Șoptește valul povestind strălucitor Plutind departe am uitat unde-i pământul Vâslește sufletul mințit amăgitor Privind o stea speranța caută

Sinceritatea câteodată-i pedepsită Când a minți, paradoxal, e mai cinstit Prin omisiune să o taci introvertită Decât să spui ceea ce simți nepotrivit Să te prefaci că nu-nțelegi cu

E rece, tot mai rece inima caldă Vântul usucă pe buze cuvintele Gândul încet se veștejește nerostit Foșnește sufletul plutind ruginiu Șoptește liniștea primind ecouri pustii Norii de dor acoperă

Apropie-te-n șoaptă fără teamă Doar pentru tine-n lumea asta am venit Eu sunt aici să îți acopăr orice rană De mân-aș vrea ne plimbăm nedespărțit Toate bătăile de inimă te chiamă Un curcubeu

Amestecând zile fierbinți cu flori de gheață Zboară petalele ucise-n roșu-aprins Din curcubeu s-a răsturnat culoarea arsă Pornind o iarnă de-un albastru necuprins Seduce oarbă strălucirea pe

Am întâlnit un înger, ce mirare, ce minune Fără de știre m-am trezit îndrăgostit A-ntors privirea către mine cu un zâmbet De-atunci mă arde bietul dor nemulțumit În realitate a putea nici că se

Ce viață zbuciumată Ce stare complicată Iubirea-i doar o pată Un nor pe cer senin Ce regulă-ncurcată Ce inimă-nodată Iubirea-i evitată O boală de cretin Ce lume-ntortocheată Ce strâmbă

Se-nchid în ochi spre încântare vise mute Acoperind cu aripi ude zborul orb Târând spre noapte amintirile flămânde Se-necă-n valuri căutând albastrul mort Pălind culorile umbresc fără lumină Se