Vă scriu să nu mă plictisesc,
De la o vreme sunt ocupat cu nimic.
Ar fi o problemă dar nu mă vede nimeni,
Chiar și biroul doarme de mult.
Despre computer nu-ș’ ce să zic,
Se tot vaită că-l dor
Jucând titular în liga speranțe
am prins un loc ferit, la rezerve.
Pe bancă zarurile decideau soarta meciului,
6-6, merge treaba, poartă-n casă,
nu mă prinzi descoperit amice!
Antrenorul ieșit în
Printre livezi foșnește pasul desfrunzit
Tiptil coboară doamna toamnă spre câmpie
Cu rochii lungi de vânt și galben ruginit
Lasă în urmă trena lungă, poezie
Umbrela-și poartă dintr-un nor
Scrisorile privirilor desculțe
Zâmbete moi arzând pe buze răsărit
Praful de stele și o urmă de lumină
Aprinsă-i flacăra tinzând spre infinit
Povestea soarelui în umbre se destramă
Urmele razelor pe
Nu mai e loc de noi între tăceri.
Florile muzelor, o umbră de parfum
Petale șubrede minează sub călcâi
Absența urmelor, postum, rănile sapă
Nu mai e pasu-n așteptările de doi
Uscate verile-au
Un loc minunat
Matematicieni grozavi crează ecuații fantastice
Culoarea ierbii ascunde tâlc
Văcuțele o pasc rumegând reducerea la absurd
Rezultatele se afișează muls
Lapte...hmm, slăbuț
smântână nu
Prin ciobul pustnicei fereastre umblă timp
De mână zboară cu tăcerile din noapte
O stea clipește undeva spre infinit
Jos întunericul domnește peste toate
Scaunul șade lângă masă plictisit
În pat e
Ea sunetul viorilor baladă
El corzile întinse disonant
Ea șipotul pârâului de munte
El caută să-l soarbă însetat
Ea plasă de păianjen însorită
El fluture zburând dezinformat
Ea gheară elegantă de
Excentric, hazardul cărmaci zâmbește malițios
Unde mergeți vă rog?
Cobor la prima’.... e departe?
Sper să fie căt mai departe.
Nu știu, vedem.
Poate-i aici după colț,
poate două trei străzi mai
S-a mai uscat o floare în buchet
Fără lumină ofilindu-se blazată
Soarele-și plimbă toate razele-n secret
Rămâne umbra să o mângâie plecată
Lipsește stea pe cerul timpului prezent
Doar luna palidă
Să ne tratăm, dar la spitale-i nebunie
De gât agață gânditor un stetoscop
Măsoară-ți pulsul, ia-ți tensiunea, pare bine
Mai stai pe-acasă, poate trece stând pe loc
Dacă e doar în mintea ta
Ți-a mai crescut o floare în buchet
Au mai crescut și treptele urcate
Sper că ești bine în tot haosul prezent
Aceeași unică ființă dintre toate
Un diamant strălucitor incandescent
Scrisori de
Când fericire e îi mulțumim lui Dumnezeu
Când e durere Îl rugăm s-aducă bine
Ultimă șansă cați în ceruri când e greu
Căzând rănit pare că nu ascultă nimeni
Ești răzvrătit, ar spune mulți, un
Tu mi-ai șoptit că mă iubești
Și eu la fel, și-ți spun că arde
Să ne prefacem în povești
Cu amintiri pictând o carte
Și dacă e să fii a mea
Al tău voi fi să-ți fiu aproape
Gustând din toate câte-un
Plutim împinși de secundarul dezinvolt
Vâslind în orb către eternul anonim
Printr-o minune am ajuns ființe toți
Cărând în brațe astro-magicul destin
Contorsionând lucrează haosul vioi
Precum un vals
Tu ești scânteia ce aprinde infinit
În ochii tăi sclipește dulce primăvară
Seducător stelele tale m-au vrăjit
Aprins e focul de lumina ta solară
Tu ești aceea și mi-e dorul încolțit
Crește visând
Cu universul nostru strâmt și efemer
Se vor ciocni din întâmplare universuri
Din coliziune luminând strălucitor
Ori implozând ne vom topi în triste versuri
Spre imposibil strămutați ne-om
Un ochi priceput găsește
O mână strânsă adună
Chiar și pe cioburi se mai găsește ceva
Hulpav magnetic strânge fierul din rugină
De ai nevoie te servesc
Te trec pe caiet
Cu un rinichi poți să
N-a fost să fie, dar ce-a fost?
Furtună aprinzând jarul fraged?
Codoașe gânduri fremătând lasciv?
Priviri mințind strălucitor?
Și-acum n-a mai rămas nimic
Se-nvârt în fuioare ogârjite păreri
foșnind
Mâini contopite împletit
Priviri albastre de copil
Strălucirea gândului fierbinte
și altceva nimic
E prea multă lumină să mai conteze lumea
ascunsă-n poverile realităților mărunte,
pribegind în
