Poezie
Nu mai ating pământul
Volumul - Tristeți îndrăgostite
1 min lectură·
Mediu
Călcând nisipul mișcător se-ascunde timpul
Șoptește valul povestind strălucitor
Plutind departe am uitat unde-i pământul
Vâslește sufletul mințit amăgitor
Privind o stea speranța caută prezentul
În așteptare se topește viitor
Zburând incert gândul descalecă pământul
Orbit de patimă lipsesc rătăcitor
Mă cuceresc troiene-abrupte de albastru
Lumina umblă prin abisul visător
Îngheață urmele impar călcând sihastru
Fuge pământul de sub tălpi amețitor
Strivit de umbră curge-n lacrimă trecutul
Prin amintire hoinăresc otrăvitor
Biată ființă ce întunecă pământul
Interpretând propria viață spectator
Din început crește-ncolțit deja sfârșitul
Mă sapă razele furtunilor de dor
Nu mai ating cu rădăcinile pâmăntul
Uscate zilele rănesc îngrozitor
03780
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvian Costin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvian Costin. “Nu mai ating pământul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvian-costin/poezie/14186515/nu-mai-ating-pamantulComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Pe scurt, obositor spre plictisitor.
Te invit să regîndești poemul, mai ales rimele