Poezie
Teatru selenar
Volumul - Oameni, timpuri, obiceiuri
1 min lectură·
Mediu
Ciudat pietroi
Noroc cu soarele că altfel…..
Ce ocupație, planton de schimbul 2 și 3,
lămpaș de noapte
Se mai plimbă și ziua zâmbind anost
Zeul Ra o mângâie milostiv șoptindu-i:
Tu ești când eu nu sunt.
Cerul aprobă sarcastic
Da, tu ești când am eu pleapele închise
O chestie de pământeni
Plutind în drumul ei aruncă vorbe:
Mai bine piatră decât vid mare și prost
La mine se mai uită cineva
Pe tine te caută de pureci,
Ăia de-ți strălucesc ici colo
De unde știi tu soro cine sunt?
Vă car pe toți în infinitul meu albastru
Fără de margini sunt s-aveți cu toții loc
Unde ați sta dacă n-aș fi etern sihastru?
Îl auziră toți pietroii comentând
Toate cometele și toți fierbinții aștri
Soarele Ra deschise gura fremătând
Deja sătul de zeflemiste dizertații
Ești plictisit și ai cuvântul ascuțit
Un fanfaron ce-și dă prea multă importanță
De vorbă-ți place să mai stai din când în când
Fără de noi ai fi doar tu ca o paiață
Ești important, nu zic că nu, dar te-ai smintit
Găndește-ntâi și pune totul în balanță
Mai bine taci de n-ai nimic de povestit
Să fi mai bun are mai multă importanță
0050
0