Poezie
Căderea
1 min lectură·
Mediu
N-a fost să fie, dar ce-a fost?
Furtună aprinzând jarul fraged?
Codoașe gânduri fremătând lasciv?
Priviri mințind strălucitor?
Și-acum n-a mai rămas nimic
Se-nvârt în fuioare ogârjite păreri
foșnind isteric din aripile frânte
Nu e nici reazem, nici caldă mângâiere
Doar visele mai zboară în derivă
lansând fiori parfumați ludic
Și-atunci căderea e sublimă
Rămase pustii mările strigă valuri
Tăcerea curge înghițind cuvânt
Palmele ard înghețând neatinse
Căzut în albastru plutesc anonim
Iarba să-ntreb când mai e verde
0011
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvian Costin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 78
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvian Costin. “Căderea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvian-costin/poezie/14201440/cadereaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.