Poezie
Arde pământul
volumul - Oameni, timpuri, obiceiuri
1 min lectură·
Mediu
Gonind spre cer aleargă nori
Din coșuri fumegă otravă
Transformă ploile-n stihii
Apele mătură-n ogradă
Căldura arde peste noi
Topește apele în grabă
Pământul crapă fără ploi
Flămând ne lasă fără hrană
E prea puțin ce-a mai rămas
Și totuși ardem în risipă
E prea pustiu omul de azi
Nu mai gândește nici o clipă
Razele soarelui cel bun
Privind un lacom se încruntă
Pământu-l arde cu necaz
Strigând cu flăcări ne alungă
Setea uscată arde surd
Cenușa fumegă în urmă
Pământul arde îndurând
Sunt prea puțini cei ce-l ascultă
00165
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvian Costin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvian Costin. “Arde pământul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvian-costin/poezie/14191885/arde-pamantulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.