Poezie
Nu voi, eu
Volumul - Tristeți îndrăgostite
1 min lectură·
Mediu
Nu, nu voi, eu
Eu am vrut să mă nasc
Să ajung aripă de nor zburând măiastru
Frântura albă a curcubeului
Voi ați fi vrut, dar eu
Eu nu știam să pot
Și-atunci am învățat verdele frunzelor,
Căldura focului, strigătul vântului, susurul apelor.
Acum, cărând prezentul, ascult albul zăpezilor
Mă-nvață rece să tac rodind sămânță
Nu, nu voi
Eu să mă caut
Umblând desculț printre oarbe speranțe
Ajung umbră cerșind lumina
Storcând povară udă
Curg despletit în neștire
Adun frânturi din voi și tot nu știu
Ce-i vrerea când nu vrea
Ce-i drept când umblă strămb
Ce-i sufletul nătâng
De ce-am ajuns să plâng
0062
0