Pe-un singur sens destăinuind curge iubire
Râul lovindu-se de-un zid spre umilire
Transformă dorurile-n lacrimi și suspine
Strivindu-mi sufletul căzut în amăgire
Îndrăgostit pe-un singur sens în
E-atâta nepăsare că pare-a fi normală
Şi inima de-arunci e-o chestie banală
De ea dacă te-ncurci înseamnă că-i o boală
Știu mulţi a te trata cu-o nepăsare goală
Un psiholog mi-a spus să torn
De ceva zile privesc înmărmurit războiul inegal pornit de putin (cu p mic căci la suflet este mic), împotriva oamenilor în primul rând, un dinozaur al comunismului isteric lipsit de scrupule și golit
Pornește cald prin lunci
Un vânt topind zăpada
Suflând alungă nori
Copaci-ncep parada
De zumzet și culori
Se umple-acum livada
Ţi-aş da un mărţişor
S-aduc zâmbind dovada
Din alb covor topit
Se-arată
Ascunde-mă în vânt s-auzi cuvânt
Acela ce-a plecat fără sosire
Ascultă-l cugetând la tine-n gând
Tăcerea dezlegând spre risipire
Ascunde-mă-n sămânța din pământ
Să-mi crească inocențele spre
Sămânța oarbă-i încolțită la fereastră
Iubirea crește împletită răsucit
Așteaptă sufletul stropit să înflorească
Răsare dorul chinuindu-mă cumplit
Mi-e dor și doare de când inima-i albastră
Suntem doar praf sub talpa timpului etern
Un mic detaliu în mișcare printre veacuri
Ne-am inventat un cronometru efemer
Uitând că inima de om nu-i ceas cu arcuri
De-are să doară suflet trist atins
Tu ești scânteia ce aprinde infinit
În ochii tăi sclipește dulce primăvară
Seducător stelele tale m-au vrăjit
Aprins e focul de lumina ta solară
Tu ești aceea și mi-e dorul încolțit
Crește visând
De-au să pornească ploi
Oprește-le să curgă
Cu soare să le stingi
Un curcubeu s-ajungă
Și de-au s-apară nori
Împraștiei, să fugă
S-aduci lumină-n zori
Turnând-o peste umbră
Iar de-ai s-auzi viori
E
Pe cer un înger strălucind ți-aprinde-n vis fantasme
Din aripi curg hălăduind pleiade lungi de astre
Pășind în zbor cărări se-ntind petale-nmiresmate
În urmă stelele sclipind plutesc imaculate
Din
De ar fi timpul construit dintr-un elastic
Să-ntindem clipa fericită enigmatic
Da-i trecător, necruțător, arde năpraznic
Ne-aruncă-n gol, nepăsător, zâmbind obraznic
Ne stoarce viața, fie ea lungă
Ce-ar fi să ne-ntâlnim într-un salcâm
Când primăvara scoate florile din creangă
Strivind tăcerile în rime să vorbim
Lăsând să crească înflorind iubirea caldă
Ce-ar fi căderile să nu le mai
Te privesc și gânduri vin mii
În ochi arzi dar nu vrei să știi
De-aș putea cumva să mă mint
Nici iubire nici dor să nu simt
‘Te iubesc’ nu mai mișcă nimic
L-am trimis chiar suflet plutind
Ai răspuns
Oprește lumea dimprejur, suflet ascultă
Închide-afară orice gând, frică alungă
Sub un cireș închide ochii și ascultă
S-auzi sămânța din pământ rodind cum urcă
Ascultă frunzele crescând, timpul cum
Am întrebat un soare cum e să arzi milenii
Și mi-a răspuns cu-o rază: ca să trăiți decenii
N-am înțeles răspunsul, s-o-ntreb atunci pe lună
Cum e să fi-nghețată când soare te-ncunună
S-a-ntors cu
Pe mine sădind la tine-n pământ
Renasc din sămânța iubirii mai verde
Sub aripa inimii tale m-ascund
Ferit sunt de arșița lumii inerte
Nu pot să-ți aduc o rază de stea
Căci soare ești tu s-aduci
La capătul zilei stă noaptea-n priveghi
Aprinsă e luna să-i țină lumină
Curg orele triste plecând nicăieri
Dus azi ca și ieri, la rând vine mâine
Pământul se-nvârte, nu șade pe loc
Un soare răsare
Timpul hain nu mi-a adus blândă iertare
Toate celulele strigând te știu pe nume
Te voi iubi-n toate secundele rămase
Toate bătăile de inimă ce mi-au fost scrise
Să mă ignori de tine-ascuns e-un joc
De când s-a întâmplat furtuna
Mi s-au mutat munții în mare
Mi-ai ocupat ziua și noaptea
Ai devenit singurul soare
În poze nu pot să privesc
Nu-i viu nimic pe o hârtie
De aș putea să te privesc
Când
Cândva am scuturat nisip de pe picioare
S-a scurs apoi tăcut, încet, inima-n mare
Valu-a spălat trecut, l-a înecat în sare
Se plimbă suflet mut, stingher, în așteptare
Dezbracă-te de ieri
