Am auzit deja destul despre iubire
Precum un înger e descrisă-n poezie
Plutind frumos se-arată-n vis, o amăgire
Acea minune-i tot mai rară și nu-i bine
De te-a atins ține-o adânc ascunsă-n
Ce doare când te doare
Să fie mâini, picioare
Sau sufletul te doare
Când dorul strigă tare
În loc să plece-n lume
Să-nchidă-n urmă timpul
Tristețea-i tot mai vie
Durerea-i tot mai cruntă
Iubirea
Vă rog să mă iertați că m-a atins iubirea
Eu n-am solicitat, m-a ocupat subit
Un sentiment ciudat, mi-ascude fericirea
Poatea-ncurcat adresa, e oarbă și-a greșit
O rog frumos să plece dar nu
Acasă, de ar fi aceeași casă
La drum, dacă ar fi același drum
Deși petrecem timpul scurt pe-aceeași lume
Nu împărțim aceleași pagini pe-un album
Cu-aceeași cană de-am sorbi de sete apă
Nisipul
Am să-ți trec prin gând uneori
Căutând biată aripă frântă
Pe cealalt-am legat-o cu flori
Cu acelea ce cred că te-ncântă
Stă pe inimă piatră și-i grea
Scufundându-se-n râul de lacrimi
Căutându-ți
Ce mai e viu când omul umblă-n haină moartă
Contează toți dar nu le pasă de-altă soartă
Din aparențe se hrănesc cu mare artă
Salvează lumea comentând-o pe la poartă
Ați mai văzut oameni uciși
Știm că există Dumnezeu, și-atunci există suflet
Primim o viață să-l purtăm, păzind să nu-l răpunem
Dar ce te faci de-ai să iubești și-a răsărit din suflet
Nu poți din tine să-l gonești, cu reguli
De dor iubito nu-mi mai este dor
E-aici cu mine-n visele din noapte
Petrcem zilele-mpreună printr-un nor
Pierzând ușor câte un strop de realitate
Se-adună dor fără de dor să plece-n zbor
Pe
Am încercat citind prin cărți s-arunc iubirea
Și-am reținut că de-i respinsă, e stricată
Iar despre suflet e cuvânt, dar nu există
Simțirea-i tulbure, să fie condamnată
Iubind corect printr-o
Pierduți între iluzii plutim împinși de valuri
Speranțele confuze înoată amăgit
Blazată realitatea înghite idealuri
Trăim fără concluzii spre golul infinit
Treziți la realitate când vine o
Trecu o vreme oarbă de când nu văd privire
De-atunci e timpul rece și-l încălzesc cu vin
Rămase două palme și-o inimă pe ele
Ținute de un suflet întemnițat în chin
Ascunde cu blândețe durerile
Ai dreptul să iubești când ești iubit
De nu s-a nimerit ceva-i greșit
Și-atunci e interzis ce ai simțit
Să nu fii demodat pari fericit
Ai dreptul sa iubești în așteptare
Ia visele și-aruncăle-n
În suflet plouă, curge rece fără milă
Ude sunt scările din cer și nu-i lumină
Alunecând n-ajunge soarele spre ziuă
Norul plimbând umbrește-o inimă senină
Ploaie se cațără-n văzduh căzând pe
Și-are să curgă timpul veșted strâns în noi
Golit de roate bate ceasul doar din arcuri
N-are să-i pese cine plânge-ascuns în nori
Considerând simțiri de om meschine fleacuri
Și-are să curgă timpul
Sărută-mi lumina iubito
Agață-mi pe suflet o stea
Deschide petale de soare
Ascundemă-n inima ta
Sărută-mi cu glasul urechea
Pictează-mi pe cer lumea ta
Atinge cu zâmbete gândul
Așează-mi în mâini
Te văd pe tine, doar pe tine te mai văd
În toate florile de câmp și la ferestre
Te iau cu mine dimineață într-un gând
Până mă-ntorc se-adună sute în buchete
Adorm cu tine, doar cu tine-n vis
Să curgă pune-n șoaptă un cântec liniștit
Cu ochi-nchiși încearcă s-ajungi să simți ce simt
Pe mâinile-ți întinse eu lacrimă plătind
Fierbinți prelinse-n palmă să simți focul ce-l simt
Deschide-mi
Pe-un singur sens destăinuind curge iubire
Râul lovindu-se de-un zid spre umilire
Transformă dorurile-n lacrimi și suspine
Strivindu-mi sufletul căzut în amăgire
Îndrăgostit pe-un singur sens în
E-atâta nepăsare că pare-a fi normală
Şi inima de-arunci e-o chestie banală
De ea dacă te-ncurci înseamnă că-i o boală
Știu mulţi a te trata cu-o nepăsare goală
Un psiholog mi-a spus să torn
De ceva zile privesc înmărmurit războiul inegal pornit de putin (cu p mic căci la suflet este mic), împotriva oamenilor în primul rând, un dinozaur al comunismului isteric lipsit de scrupule și golit
Pornește cald prin lunci
Un vânt topind zăpada
Suflând alungă nori
Copaci-ncep parada
De zumzet și culori
Se umple-acum livada
Ţi-aş da un mărţişor
S-aduc zâmbind dovada
Din alb covor topit
Se-arată
Ascunde-mă în vânt s-auzi cuvânt
Acela ce-a plecat fără sosire
Ascultă-l cugetând la tine-n gând
Tăcerea dezlegând spre risipire
Ascunde-mă-n sămânța din pământ
Să-mi crească inocențele spre
Sămânța oarbă-i încolțită la fereastră
Iubirea crește împletită răsucit
Așteaptă sufletul stropit să înflorească
Răsare dorul chinuindu-mă cumplit
Mi-e dor și doare de când inima-i albastră
