Poezie
Plouă
Albumul - Tristeți îndrăgostite
1 min lectură·
Mediu
În suflet plouă, curge rece fără milă
Ude sunt scările din cer și nu-i lumină
Alunecând n-ajunge soarele spre ziuă
Norul plimbând umbrește-o inimă senină
Ploaie se cațără-n văzduh căzând pe lună
Să ude-n nopte cu tristețe și furtună
Vântul nebun aleargă suflet să răpună
Doi ochi văd ochi ce-aruncă lacrimi în fântână
Se șterg culorile din flori curgând plouate
Petale albe cad în gol pierind secate
Încet și frunzele-au plecat căzând uscate
De dor rămân doar paie ude scuturate
Ne-apasă timpul fără timp să ne ajute
Ploaia secundelor pierdute ard tăcute
Se-așează greu smulgând din aripile ude
Zborul rămâne-o amintire printr-e sute
Plouă degeaba, fără rost, fără dreptate
Plouă din ochi, plouă din suflete-ntristate
Plouă cu dor, plouă cu inimi sfârtecate
Plouă în lung, plouă în lat, plouă în toate
00642
0