Poezie

Povestea stinsă

Albumul - Tristeți îndrăgostite

1 min lectură·4 august 2022

Mediu

Când mă privești o floare-n inimă sădești

Rostind: „mi-e dor” în aripi calde mă topești

Și-un „te iubesc” plutind să-ți bată la ferești

S-atingă sufletu-n adânc, să îmi zâmbești

În palme-ți pun inima mea să o-nvelești

Cu o iubire ca-n povești să o-ncălzești

Cuvinte calde și un suflet să primești

Mă trec fiori când îmi șoptești tot ce gândești

Se-aprind zâmbind în ochi tăi lumini de stele

Buze se-ating sorbind cu sete dulcea-ți miere

Aripi se-ntind plutind spre calde emisfere

Mâinile-nchid două ființe între ele

Inimi gonind împing nebun sângele-n vene

Curge fugind nestăvilit unflând artere

Dezlănțuint năvalnic foc arde sub piele

Aleargă mâinile flămând strivind bariere

Tremură ceru-n asfințit, noaptea se cerne

Scutură bezna-n răsărit, lumini să cheme

Când mă trezesc e patul gol, doar două perne

Visul s-a stins, tot ce-ampletit în noapte piere

00699

Silvian Costin. “Povestea stinsă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvian-costin/poezie/14163859/povestea-stinsa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.