Întreabă-mă ce fac, ce mă apasă
Întreabă-mă de știu drumul acasă
Întreabă-mă de simt ce mai e viață
Întreabă-mă cât încă îmi mai pasă
Întreabă-mă ce văd, ce am în față
Întreabă-mă de inima
Un soare ne aduce-n zori lumina
Un zâmbet ne sădește-n inimi flori
Iubirea ne aprinde-n ochi scânteia
Căldura șade-n sufletul din noi
Pământul ar fi mort fără lumină
Uscat ar fi, lipsit de nori și
O gură de vin aș mai bea
Să pot adormi între stele
Nici somnul să vină nu vrea
Când dorul tot caută semne
O piatră-i pe inima grea
Atârnă cernindu-se-n vene
Cioplită-i de clipa ce-a rea
Doar timpul
Răsare fără rost o altă dimineață
Las gol în patul gol, tot gol să mă primească
Găsesc poate un rost când voi pleca de-acasă
E musai să zâmbesc chiar dacă nu-mi mai pasă
Trec zilele gonind,
De când nu știu mă-ntreabă lacrima de tine
Curge fierbinte strecurându-se șoptit
Uscând retina meditează printre rime
Secate pleoapele căzând în asfințit
Când ai plecat ai luat și sufletul din
Unde ești suflet părăsit
De vise oarbe păcălit
Singur pe drum ai ostenit
Umblând pribeag te-ai rătăcit
Suflet apus de-un răsărit
Lumina nu te-a încălzit
O stea frumoasă te-a orbit
Și-acum te pierzi
Ce simplu curge viața
Când nu te-apasă dor
Poți lesne să dai lecții
Cum se alungă nor
În suflet nu te arde
În ochi străluce soare
Nu plănge amintirea
E totul o culoare
Nu cauți o speranță
Nici
O zi ca orice zi e gri, sau poate-albastră
Depinde cum privim, în noi sau pe fereastră
Degeaba-i cer senin când dragostea apasă
Tristețea zugrăvind pe suflet flori de gheață
Și-așa mai trece-o zi
Trăim în lumea rece
Pierduți de realitate
O formă fără fond
Când dragostea te arde
Cine-a decis ce-i rău,
Ce-i bine, cine poate
Doar reguli fără rost
Din suflete-abdicate
De ce mă seacă dor
Nu
Cândva departe, undeva, e bucuria
Plecând cu ea zâmbetul cald și fericirea
Visele cad împrăștiindu-le trezirea
Mi-a mai rămas necenzurată amintirea
Așteaptă plutele departe să mă treacă
Pe malul
Cea mai frumoasă floare din suflete răsare
Pictează-n nopți culoare, prin vise alergând
Lumină sclipitoare, în ochi aprinde soare
De ce-i strivită oare nu știu să mai răspund
O tristă încântare
De ce-am venit aici
În lumea asta strâmbă
Condusă doar de mâini
Cu reguli într-o dungă
De ce gândesc că poate
De ce dragostea doare
De ce-i atât de greu
S-aduci o alinare
De ce nu înțelegi
Că
Vântul pierdut a stat demult, abia adie
Aripi atârnă la pământ de-o veșnicie
Se mișc-o frunză tremurând, apoi omie
Îmi iau avânt stârnit de vânt, ce nebunie
De zbor uitând caut în gând prin
Un zâmbet însorit
Prin vise îmi apare
Din el a răsărit
Iubire mult prea mare
Săgeată mi-a înfipt
Și-acum inima doare
Degeaba am fugit,
Nu vine o uitare
Când timpul e greșit
Iubirea n-are cale
Un
Când o durere-apasă
Ajungi să nu-ți mai pese
Ai ciutura uscată
Fântâna stă să sece
Noianul de probleme
Le-ascunzi sperând să plece
Lăsând de azi pe mâine
Uitând că timpul trece
Se-adună
Arde aprins sufletul trist, ca o hârtie
Cade respins alunecând în nebunie
Dorul nestins aduce-n vise amăgire
Dragostea umblă risipindu-se-n pustie
Am întrebat un trecător despre iubire
Și mi-a
E primăvară, sau e vară, toamnă, iarnă
Poate e noapte sau e zi, nu știu să spun
Puțin contează când stau singur într-o gară
Trenul de noapte-mi plimbă visele la drum
Aleargă timpul anotimpul să ne
Fără de lacrimi nu poate fi un dor
Fără un dor nu poate fi iubire
Fără iubire pământul ar fi gol
Mă umple gol lipsindu-mă de tine
Fără de aripi e frânt sufletu-n zbor
Fără de zbor nu mai ating
Aproape și totuși departe
În suflet și totuși e noapte
Nu-i cale și totuși se zbate
Grea inima totuși mai bate
Speranțe și totuși deșarte
Curg lacrimi și totuși uscate
În brațe și totuși visate
Și
Briza de toamnă umblă frunza în cădere
Tremură-n vânt copacu gol lipsit de ele
Storcându-mi verdele rugina curge-n vene
Anunță iernile sortite vieții mele
Se plimbă soarele vărsând lumină
Târziu să fie oare pentru mine?
Pierdut să fie timpul pentru noi?
Să fie vinovată doar distanța?
Contează doar cât suflet arde-n noi
Găsesc durere-ascunsă-n a iubi
Mă tulbură ce poate-aduce
Poate ți-e frică să privești la mine-n suflet
Ca-ntr-o oglindă te găsești de-ai să privești
Și-atunci fugind mă ocolești fără de cuget
Nu am cerut să te iubesc, să mă iubești
Focul nestins a mistuit
Unde sunt ochi-aceia blânzi fără de nori
Sufletul bun, focul aprins, lumina caldă
Unde e inima pictată în culori
Au dispărut, toate s-au dus plecate-n grabă
Unde sunt eu?, unde esti tu?, ce
Poate se-ntoarce ieri
Poate că azi nu plânge
Poate mai pot să sper
Poate să fie mâine
Poate se va-ntâmpla
Poate nici nu există
Poate e-n mintea mea
Poate rămâne tristă
Poate să bată-n
