Silvian Costin

N-am așteptat să vin aici dar am venit Căci așteptat am fost cândva cu nerăbdare Și-acum aștept să îmi aduci un răsărit Ștergând apusul cu lumina ta de soare Demult aștept fără de rost

Din cauză de suflet mă scufund Tot mai adânc, încet desprins de realitate Mă-neacă dragostea ce-n inimă ascund Tras pân’ la fund de o speranță și un poate Din cauză de suflet totu-i strâmb Departe

Alungă-mi setea să n-o pot imagina Lăsând să cadă-n palma mea lacrima-ți udă Deschide-mi calea să pășesc cu urma ta Primindu-mi inima ce bate-n ușa surdă Închide-mi umbra aruncând-o-n umbra

A nins mult peste suflet cu noapte Așternându-se iarnă pe toate Mă ascund între litere moarte Căutându-mi cuvintele-n fapte Fremătând biată inimă arde Ascultând la o poartă departe Amintirea șoptind

Uitat departe nu mai știu ce să mai fiu Pierdut e drumul strălucind către lumină Orbită-i inima zbătându-se-n pustiu Cărarea viselor arzând-o fără vină Pășește umbletul adânc părând că-s

Cu universul nostru strâmt și efemer Se vor ciocni din întâmplare universuri Din coliziune luminând strălucitor Ori implozând ne vom topi în triste versuri Spre imposibil strămutați ne-om

Pe luna rece și prăfoasă lungi se-adună Priviri de triste rătăciri curgând plecate De-atâta singur se gândesc că-s împreună Doar ei cu ea, lumina palidă și-o noapte În gol privește răsucindu-se-n

Privind în urmă, mi-amintesc când am căzut Cum s-a topit noaptea în vis și ziua-n gând Ce-am devenit, ce s-a-ntâmplat, ce mi-ai făcut Nu mai sunt eu, m-ai transformat în om pierdut Privește-acum în

Când o să piară din speranță ‘Te Iubesc’’ N-o să mai bată inimi calde pentru nimeni Golind pământul de tot neamul omenesc Desprindem sufletul crezându-ne mai liberi În astă viaț-am așteptat să plece

Mai stai o clipă ne-ntreruptă să-mi zâmbești Mai stai o șoaptă de iubire fără margini Te-așteaptă primăvara-n suflet să-nflorești Stau la iernat toate cuvintele-ntre pagini Mai stai o rază peste

Noaptea răstoarnă către ziuă asfințit Sorbind lumina dimineții cu hoție Râmas în beznă caut cioburi încă vii Gravând speranțele strivite pe hârtie Liniștea flutură misterul ascuțit Brăzdează rană

Eu Te Iubesc mai mult de-o sare în bucate Mai mult de soare, de pământ sau line ape Mai mult de aur, de argint sau nestemate Mai mult de-un simplu ‘Te Iubesc’ nici că se poate Eu Te Iubesc mai

Fără să vrei, fără să știi, te-ndrăgostești Să te iubească cel iubit sigur dorești Dar ce te faci când doar în vise curg povești Singur umblând înstrăinat nu te găsești De dor orbit te

Afară-i iarnă, frig În casă-i cald și bine Se-adună toți la masă Nu uită să se-nchine Copiii merg la joacă Au zâmbete senine Se umple casa toată De glasuri cristaline Nimic nu îi apasă Toți râd cu

În palme-adun ce-atinge talpa ta Pământ, în el sădindu-mă pe mine Udându-mă cu ploi lacrima grea Să-mi crească rădacinile spre tine Înalt s-ajung cătându-ți urma ta Atent, scrutând de sus tot

Într-un sertar am două scaune și-o floare Un ac de păr și o dorință mult pre mare În alt sertar doarme un pat și-o înserare Două sertare află-n ele întâmplare Ocupă spațiul căutând raze de

Ascultă-mă tu stea, rămâi pe cer Salvându-mă cu-o rază de speranță Strângându-mă de mână să nu pier Adună-mă-napoi fără distanță Ajută-mă să aflu cine sunt Salvându-mă cu-o dragoste avară

Întreabă-mă ce fac, ce mă apasă Întreabă-mă de știu drumul acasă Întreabă-mă de simt ce mai e viață Întreabă-mă cât încă îmi mai pasă Întreabă-mă ce văd, ce am în față Întreabă-mă de inima

O gură de vin aș mai bea Să pot adormi între stele Nici somnul să vină nu vrea Când dorul tot caută semne O piatră-i pe inima grea Atârnă cernindu-se-n vene Cioplită-i de clipa ce-a rea Doar timpul

Răsare fără rost o altă dimineață Las gol în patul gol, tot gol să mă primească Găsesc poate un rost când voi pleca de-acasă E musai să zâmbesc chiar dacă nu-mi mai pasă Trec zilele gonind,

De când nu știu mă-ntreabă lacrima de tine Curge fierbinte strecurându-se șoptit Uscând retina meditează printre rime Secate pleoapele căzând în asfințit Când ai plecat ai luat și sufletul din

Unde ești suflet părăsit De vise oarbe păcălit Singur pe drum ai ostenit Umblând pribeag te-ai rătăcit Suflet apus de-un răsărit Lumina nu te-a încălzit O stea frumoasă te-a orbit Și-acum te pierzi