Poezie
De când nu știu
Volumul - Tristeți îndrăgostite
1 min lectură·
Mediu
De când nu știu mă-ntreabă lacrima de tine
Curge fierbinte strecurându-se șoptit
Uscând retina meditează printre rime
Secate pleoapele căzând în asfințit
Când ai plecat ai luat și sufletul din mine
De-atunci nu știu unde mă aflu rătăcit
O umbră ștearsă printre veacuri clandestine
Speranțe goale împletite născocit
Mă caut șters prin realitățile străine
Fără de urmă calcă pasul despărțit
Măturător de amăgiri printre ruine
Adun culorile cioplite ascuțit
Plutesc râzând doar amintirile senine
De când nu știu aleargă norii răzvrătit
Nici dimineața fără ochii tăi nu vine
Umblă lumina condamnată risipit
Trecut-au zilele sorbind timpul din mine
Anii se-adună sur în barbă necăjit
Cerșind uitării să mă scuture de tine
Am și uitat că-i ceasul tot mai ruginit
00540
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvian Costin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvian Costin. “De când nu știu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvian-costin/poezie/14166434/de-cand-nu-stiuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.