Poezie
Și-am să iubesc
Albumul - Tristeți îndrăgostite
2 min lectură·
Mediu
Am auzit deja destul despre iubire
Precum un înger e descrisă-n poezie
Plutind frumos se-arată-n vis, o amăgire
Acea minune-i tot mai rară și nu-i bine
De te-a atins ține-o adânc ascunsă-n tine
Să n-o arăți, vor crede mulți că-i o stafie
Doar prin legende-a apărut ființă vie
N-au înțeles probabil ce-i o poezie
Pare o molimă ce schimbă totu-n tine
De te-a atins ești condamnat pe mii de zile
În realitate-aduce zâmbet, bucurie
E despre oameni când e vorba de iubire
Cu toate aste-am să iubesc același nume
Și-am să iubesc până iubesc-ul mă supune
Am să iubesc cât o să fie-această lume
Și-am să iubesc până sfârșitul va apune
Și-am să iubesc chiar dacă-mi arde totu-n cale
Și-am să iubesc până iubesc-ul nu mai doare
Am să iubesc la nesfârșit fără hotare
Până ce soarele apus nu mai răsare
Și-am să iubesc pân-am să pier de dor, de jale
Și-am să iubesc până la ultima bătaie
Și-am să iubesc până ce oasele n-au carne
Chiar dacă tot ce-am să iubesc îmi dă uitare
Dar ce păcat, iubirea-i des o crudă farsă
De ești iubit poate atunci să ai speranță
Un te iubesc nu mai prezintă importanță
Nu știe sufletul săracul de ai șansă
00711
0