Oare de ce?

răspuns la întrebările ce dor:

Pentru că tu n-ai silicoane-n buze
Să simţi uscatul vorbelor de-amor
Cuvântul impotent îşi cere scuze
Pentru tăcerea fără de sonor

Iar amintirile nu sunt ursuze
Privirile-s pleoştite că n-au dor
Şi lacrima de ce să-nvie frunze
Când frunzele în toamnă mor

Răsar când vor luminile difuze
Şi stelele clipesc amăgitor
Pentru că visele îţi sunt confuze
În nopţi gonind năucitor

Tristeţea-i bleagă cum să te recuze
Nu eşti prelat şi nici judecător
Prezentu-l doare-n cot de călăuze
Părând mai mult întâmplător

Iubirea cum să se amuze
Pe un teren nimicitor
Păi nu-i normal să te refuze
Dacă eşti lipsă în decor

ia-o ca o glumă, doar atât. Ioan.

…asa, deodata. Parol, parca ma ia cu ameteala.
Mi se pare ca domul Ioan Postolache-Doljesti are un raspuns valabil (cred ca utimul vers ar trebui sa aibe totusi semn de intrebare:
“Păi nu-i normal să te refuze
Dacă eşti lipsă în decor ?”)

Spor!

Stimate autor, dacă aţi ales tehnica anaforică cu repetiţia începutului de vers, la primele trei versuri din fiecare strofă (Oare de ce, De ce, Oare de ce), ar fi trebui să o respectaţi şi în prima strofă, versul 4 să fie la fel ca la celelalte, concluziv. Totuşi, ar fi fost mai rafinată tehnica anaforică doar pe începutul primului vers, acea întrebare, oare de ce, iar apoi să se continue versul 2 cu conjuncţia iar, cu adverbul când etc., să se vadă un pic de diversitate stilistică. Dincolo de toate aceste, poemul nu se salvează prin melodicitate sau ritm fiindcă nu are profunzime ideatică. Ar fi scuzabil dacă e scris de un adolescent, textul fiind adresat unei iubite de aceeaşi vârstă.

Șuguiala e simpatică iar despre tehnică aș putea spune că nu am, sunt un simplu amator, și da melodicitatea lipsește nițel, am scris în grabă dar asta evident nu mă scuză. Despre publicul țintă este întradevăr cel tânăr, adolescentin. Dacă tot ceea ce scriem este pentru un public restrâns aproape că scriem degeaba, eu așa gândesc, e ca și cum am stărui să explicăm fizică quantică tuturor oamenilor așa că hai să scriem și mai simplist, ne enclavizăm singuri într-o ceată cu parfum elitist uitând publicul larg, mie îmi pare greșită abordarea asta și clar nu ne face bine. Genial este să poți ajunge la urechile tuturor, e complicat dar nu ne oprește nimic să încercăm.

Consider totuși critica un element constructiv, promit să mă documentez legat de tehnica poetică…dacă găsesc ceva legat de asta și nu cumva se predă la facultate, caz în care acccesul la astfel de informații e vag și incomplet. Apreciez implicarea, foarte rar(spre deloc) am primit expliacații atât de amănunțite și pentru asta vă mulțumesc!
Încerc să scriu o nouă variantă când găsesc ceva timp.