SGSilvia Goteanschii
Verificat@silvia-goteanschii
Chișinău
„my soul has fun”
silvillina@yahoo.com minunea va veni mai tarziu - ed. Princeps Edit 2011 dramaturgia lucioaselor funii - ed. Vinea 2014 minunea care va veni - ediție reluată, ed. Vinea 2015 dulcele meu asasin - ed. Vinea 2016 memoria hienei - ed. Știința 2018
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
un poem al nostalgiei evolutive și al perceperii acute a vieții care trece pe lângă. îmi place anni cum expui finalul: dimineața se căută cele pierdute
e un vers simptomatic al întregii poezii. modul acesta de scris te prinde și te prinde bine! cu plăcerea lecturii, silvia
și să nu uit, uite alt vers care mi-a căzut cu tronc: pe balconul din stânga scaune pitice
doi oameni mari se joacă de-a tinerețea
scris profund
e un vers simptomatic al întregii poezii. modul acesta de scris te prinde și te prinde bine! cu plăcerea lecturii, silvia
și să nu uit, uite alt vers care mi-a căzut cu tronc: pe balconul din stânga scaune pitice
doi oameni mari se joacă de-a tinerețea
scris profund
Pe textul:
„burgundia 77" de Anni- Lorei Mainka
0 suflu
Contexto poezie a visului lucid,ca formă specială de conștiință în care autorul fiind conștient de prezența demonului alb, își urmează starea (dar noi am tăiat demult picioarele lucrurilor), fără a se trezi. îmi place că în pofida pierderilor, întunericului și fricii ninsoarea etern-muritoare / chiar dacă pare contradictorie alăturarea/ nu este întreruptă. pentru o clipă de frumusețe fatală, o lepădare de piele. se pare că sunteți în plină forță creatoare. silvia
și țin să menționez că aceste versuri m-au fermecat: când vrem să alungăm paingii sau fantomele
dăm drumul la soare / mai respiri? mai respiră? mă îngână oglinda
un geam deschis îți poate fi fatal
și țin să menționez că aceste versuri m-au fermecat: când vrem să alungăm paingii sau fantomele
dăm drumul la soare / mai respiri? mai respiră? mă îngână oglinda
un geam deschis îți poate fi fatal
Pe textul:
„iernile nu au vârstă" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextam citit câteva din poeziile tale și am arămas cu senzația că am fost într-o lume de poveste
sunt versuri pline aici, versuri de care te poți îndrăgosti:
seara sângerii
cum ar spune bardul / puiul și-a băgat ciocul în cornul lunii/coborând ora spartă din pendul
cioburi de Infinit
m-au orbit
aș inversa titlul cu subtitlul
amical, silvia
sunt versuri pline aici, versuri de care te poți îndrăgosti:
seara sângerii
cum ar spune bardul / puiul și-a băgat ciocul în cornul lunii/coborând ora spartă din pendul
cioburi de Infinit
m-au orbit
aș inversa titlul cu subtitlul
amical, silvia
Pe textul:
„ora spartă" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
Contextce frumos sună cuvântul maică! găsești de toate în el: dragoste, suspin, durere, împărtășanie, smerenie etc.
vă citesc pentru prima dată și sunt convinsă că am să revin.
cu stimă, silvia
vă citesc pentru prima dată și sunt convinsă că am să revin.
cu stimă, silvia
Pe textul:
„Cămașa ce îmbracă plumbul" de Florin Andor
Recomandat0 suflu
Contextîn poezia ta îmi place mult imagistica stării și libertatea cuvântului
da sunt excentric într-un oraș apus
cumpăr frunze
pe o alee întunecată
până când se va găsi cineva
să mă aresteze - îmi place poezia în întregul ei, însă, în ultima strofă se simte cel mai bine paul blaj
silvia
da sunt excentric într-un oraș apus
cumpăr frunze
pe o alee întunecată
până când se va găsi cineva
să mă aresteze - îmi place poezia în întregul ei, însă, în ultima strofă se simte cel mai bine paul blaj
silvia
Pe textul:
„dj remember" de paul blaj
0 suflu
Contextuitasem
ar merge titlul: oglinda născocită
scuze
ar merge titlul: oglinda născocită
scuze
Pe textul:
„la cămin aveam oglindă născocită" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextotillia, mie îmi sună mai bine așa:
în camera cu zece paturi o colegă nouă
mărunțică și oacheșă
își puse geamantanul de carton pe noptieră
părea un ceaslov
avea un aer de văduvă
fără zâmbetul risipit undeva
îmi vorbea numai mie despre lucruri stânjenitoare
noaptea când nu aveam somn
tăciunii din ochi ei mă ardeau
se lipea de mine ca o siameză
repeta cu voce tare gesticulând
în fața unei oglinzi născocite
nu nu era nebună
îi plăcea să joace teatru fără oameni
dimineața se furișa într-un fel de mansardă
sunt multe cuvinte de prisos care încorsetează poemul, fapt care nu constituie un avantaj. un titlu mai artistic și ar fi demn de recomandare pentru că mesajul are greutate și un înțeles profund. părerea mea. silvia
în camera cu zece paturi o colegă nouă
mărunțică și oacheșă
își puse geamantanul de carton pe noptieră
părea un ceaslov
avea un aer de văduvă
fără zâmbetul risipit undeva
îmi vorbea numai mie despre lucruri stânjenitoare
noaptea când nu aveam somn
tăciunii din ochi ei mă ardeau
se lipea de mine ca o siameză
repeta cu voce tare gesticulând
în fața unei oglinzi născocite
nu nu era nebună
îi plăcea să joace teatru fără oameni
dimineața se furișa într-un fel de mansardă
sunt multe cuvinte de prisos care încorsetează poemul, fapt care nu constituie un avantaj. un titlu mai artistic și ar fi demn de recomandare pentru că mesajul are greutate și un înțeles profund. părerea mea. silvia
Pe textul:
„la cămin aveam oglindă născocită" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextsunt trei momente cruciale aici: drumul, cu dublă și opusă semnificație, întoarcerea sfârșitului și sfârșitul întoarcerii; simbolul roșului și paznicul hainelor, care prin reunire devin un act probatoriu al morții. dacă aș fi avut steluțe, aș fi lăsat una în drumul tău, pentru versurile cu tâlc și dincolo de ele.
silvia
silvia
Pe textul:
„Drumul" de iarina copuzaru
0 suflu
ContextEugenia, vă mulțumesc pentru semnul roșu. (aș vrea să cred că l-ați iertat pe toma necredinciosul din subsolul unei pledoarii...)
Vasile, vă mulțumesc pentru semnul galben și pentru decodificarea spațiilor închise aici. bine ziceți: Hai să mai și trăim! oricum fericirea e aproape-departe.
Costin, îți mulțumesc pentru lectură. despre asta am scris. fericirea ca ideal iluzoriu. depinde de facultatea de a o simți. la nivel mintal. dar, de acest lucru ar fi trebuit să te convingă dorința din titlu.
nica mădălina, nu pot renunța la versul 7 pentru că există o corelație strânsă între acesta și versul 5. inițial, versul 5 a fost urmat de un altul care ar fi putut fi o explicație, dar mi s-a părut că textul va căpăta un caracter mult prea personal și am tăiat. vă mulțumesc că ați trecut pe-aici.
Vasile, vă mulțumesc pentru semnul galben și pentru decodificarea spațiilor închise aici. bine ziceți: Hai să mai și trăim! oricum fericirea e aproape-departe.
Costin, îți mulțumesc pentru lectură. despre asta am scris. fericirea ca ideal iluzoriu. depinde de facultatea de a o simți. la nivel mintal. dar, de acest lucru ar fi trebuit să te convingă dorința din titlu.
nica mădălina, nu pot renunța la versul 7 pentru că există o corelație strânsă între acesta și versul 5. inițial, versul 5 a fost urmat de un altul care ar fi putut fi o explicație, dar mi s-a părut că textul va căpăta un caracter mult prea personal și am tăiat. vă mulțumesc că ați trecut pe-aici.
Pe textul:
„ nu știu de unde a început dorința asta" de Silvia Goteanschii
0 suflu
Context Mi se pare de excepție gândul că odată cu moartea se termină iubirea, odată cu iubirea se termină moartea, rămânând absența celor două care interferează și se reproduc dimensional. Primul și ultimul vers au menirea de a împlini poemul, de a-l fixa. ele au o structură aproximativ omogenă: cu lăcomia unui leu sunt bărbatul / sunt bărbatul până când niciodată. fiecare cuvânt spus crează interdependență.
silvia
silvia
Pe textul:
„moartea e o savană în care/ te iubesc în absență" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextkaty, mulțumesc pentru lectură. e un comentariu care a pătruns și mă bucur.
Pe textul:
„ nu știu de unde a început dorința asta" de Silvia Goteanschii
0 suflu
Contextfoarte bine redată graba de a trăi pe ana în jumătatea poetului
îmi place scobitura din gând, șalul tricotat și orașul ca un ghemotoc de ziare vechi
te-ai întors cu versuri deosebite!
silvia
îmi place scobitura din gând, șalul tricotat și orașul ca un ghemotoc de ziare vechi
te-ai întors cu versuri deosebite!
silvia
Pe textul:
„puținul din adolescentul din mine a rămas acolo" de Teodor Dume
0 suflu
ContextAlexandru, bucuroasă de vizită!
important e că ai înțeles așa cum a vrut imaginația ta.
să înțeleg că limbajul este în detrimentul stării?
da, m-ai găsit. mulțumesc
important e că ai înțeles așa cum a vrut imaginația ta.
să înțeleg că limbajul este în detrimentul stării?
da, m-ai găsit. mulțumesc
Pe textul:
„echimoză" de Silvia Goteanschii
0 suflu
ContextIoan, în pofida viciului de conformație, ai găsit aici o formă precisă, lucru pentru care îți mulțumesc. mă bucură și lumina galbenă!
Pe textul:
„poc" de Silvia Goteanschii
0 suflu
Contextreușită comparația misandriei cu inima de sticlă. îmi place mult și versul - albastru era motiv de negru pentru sugestivitatea puternică. poate nu ar reușit să văd esența, dar am senzația că misandria albastră e un crescendo în sânge și un descrescendo în sunetul minții.
silvia
silvia
Pe textul:
„Misandrie albastră. Incompatibilitate" de Luminita Suse
Recomandat0 suflu
Contextkaty, sunt foarte de acord cu tine la versul sapte. modific. chiar, bine ca ai vazut!
Pe textul:
„buze" de Silvia Goteanschii
0 suflu
Contextun poem pe care l-aș strânge la piept ca să simt durerea divină și dulce din spatele răndurilor, să văd nevăzutul din lumina vizibilă. un imn cuminte pentru Cel care a făcut gâza și a plăsmuit toamna. și toate celelalte. și noi cu voi.
cu multă căldură spirituală, silvia
cu multă căldură spirituală, silvia
Pe textul:
„Acatist" de Aurel Sibiceanu
0 suflu
Contextchiar că e treabă de maestru să poți să spui : să mă încui într-o gutuie.
și cocostârcul de aur e pe gustul meu pentru că descuie și prevestește \"une belle epoque\".
un text care seduce, silvia
și cocostârcul de aur e pe gustul meu pentru că descuie și prevestește \"une belle epoque\".
un text care seduce, silvia
Pe textul:
„cântec surd de duminică" de florian stoian -silișteanu
0 suflu
ContextLa mulți ani Adriana! și la mai multă poezie!
dacă strălucește și soarele tău strălucește puternic, atunci n-are cum să fie unul în plus. iar darurile istorii se vor transforma cândva instoriile darului.
o așchiuță :)
dacă strălucește și soarele tău strălucește puternic, atunci n-are cum să fie unul în plus. iar darurile istorii se vor transforma cândva instoriile darului.
o așchiuță :)
Pe textul:
„asfințit de septembrie. daruri" de Adriana Lisandru
0 suflu
Contextdacă tot se vorbeste aici de cliseul poetic, atunci ce sa mai spunem de aportul interpretativ-comentativ găunos cu perle de genul: fază expirată, formulare nefericită, strofă nu prea grozavă, etc. apoi, e hilar să ghicești timpul de creație al oricărui autor. plus că între excesul liric și prozaicitatea salvatoare nu există o scară de măsurat de la 0 la punctul limită. și e păcat că analiza unei poeziei s-a transformat într-un gheșeft lingvistic. asta am avut de spus cu privire la un comentariu de suprafață.
poezia autosemnalează prin calitatea și autenticitatea ei, începând de la simțul de responsabilitate până la aglutinarea pieselor umane tehnic și spiritualmente.
citit cu plăcere, silvia
Pe textul:
„the new shit of the year" de emilian valeriu pal
Recomandat0 suflu
Context