Silvia Goteanschii

cei vii ne gîndim uneori ce-ar fi dacă n-am muri niciodată și dacă nu reușim să credem în gîndul acesta construim scenarii și facem din moarte o taină construim un bine suprem din lut

Aici nu ai față, nu ai culoare, nu ai nimic. Nu știi ce te-așteaptă și nu știi ce gândești. E pământul lui Iuda, dar Iuda nu a fost inutil. Grav e să respingi ce greșești: Tu nu ești

* despre tine nu știu decât că undeva ești. dincolo de putreziciunea cărnii, în afara haitei. lupii urlă, peste deal, luna, peste mine, ca un monstruleț, pâraiele curg spre necunoscutul

Veneai cu flori în dinți - păpădii, caprifoi, sânziene. E mult loc pentru dragoste într-o inimă plutitoare. Te gândeai că am să fug dacă mă strângi în brațe. Îți lipeai limba de limba

îmi voi arunca fricile cu tot cu desuuri într-o gaură neagră am să cred preț de câteva ore că sunt o pasăre rară cu cel mai straniu penaj am să încerc zborul de pe cea mai înaltă clădire

din lemnul tău amice eu voi crea satana și voi lăsa în urmă vedenii cu sandale îți voi lăsa pe buze călăi cu gust de pâine spinările de bice se vor opri bătrâne să stoarcă portocale pe

o gură care suflă cântec peste imaginea mea goală de ninsori și ochiul de la spate înfimp în salteaua mută ca o spadă în piept de unde să încep îngenuncherea din care colț să te iau în

M-am împotrivit mult, Alioșa am adus o iarnă, un potop, un crivăț le-am așezat peste toate lucrurile mele au îmbătrânit, s-au stins în așa o liniște... dar poate, nici că au existat

Dacă e adevărat ce se spune despre iad și iad, Joanna, dacă suntem un copac pe care nu crește nimic, iar îngerii așteaptă un desert luminos, cu soare și copilași trandafirii, spune-le, Joanna,

Dacă știi ceva despre mine, arată-le, nu fi rea. Poate ți s-a părut că am un creier fantastic, o pisică care știe germana, sau poate, vreun geamantan cu idioți. Chiar dacă s-ar putea să-ți fie

fumez îndelung o ţigară cumpărată pe Alma-Ata (pentru mine Alma-Ata nu este decât o altă planetă, aşa cum este pentru tine, de exemplu, Adevărul) urmăresc cum cauţi, zile şi nopţi,

vom emigra se gândeau ei va veni timpul acela bun când îi vom băga morții în ochi un creion colorat vom lăsa peste tot urmele mâinilor noastre urme de roșu aprins micul oraș în

am să scap de tot ce-mi amintește de tine când dorm, în orașul virtual plouă, aș ieși să ne mai certăm sau să-ți dau cu tifla, să te caut prin autobuse, în panourile luminoase de

Nu-i așa, Joanna, nu-i așa că sunt singura care are grijă de zâmbetul lui? Nu singura femeie, Joanna, să nu înțelegi greșit. Multe femei vor avea grijă de zâmbetul lui de-acum înainte. Joanna,

Seara e neagră, felinarele curg în pungi. Foc nicăieri. Doi salcâmi aproape de masa la care stau într-un capăt de-oraș. Nu, nu-mi e trist, mi-e puțin pentru locul acesta rece, ticsit cu

Tu nu știi ce se-ntâmplă, pentru că acum ar trebui să fii la roșcani, să te pregătești de înghețuri. Oamenii se pregătesc din timp pentru iarnă, oamenii se pregătesc din timp pentru orice,

Joanna, tu știi, eu nu vreau nimic de la el și nici el de la mine. Nu vreau să facem copii, sau să fim fericiți, să mergem la munte. Tu, Joanna, știi, pentru că ești în frunte, cea mai

tata era la vânătoare de rațe, ucidea de câțiva ani cu iscusință, spunea, cu ochii în sânge, rațele sunt proaste, dar au carnea zveltă, o urmărea pe mama cum strânge cu lingura deasupra

Atât cât să-ncapă mai multe capete, nu te-ntrista. Nimeni, nici chiar groznicia lui, El Comandante, nu dorește să o faci de unul singur. Jucării, spune-mi și-ți aduc jucării... Ne vom distra pe

Umflam baloane pe prispa casei, nu ați observat cum m-am ridicat ușor în aer, nu m-ați căutat nici când au explodat buteliile cu heliu, casa mea va ajunge într-o zi până la soare așa,

.în noaptea aceasta luna seamănă cu charlie chaplin regizând america greierii îmi umblă pe sub cămașă felinarul îi urmărește cu un ochi bombat ne uităm la lună lumina coboară în scări