Poezie
hei, hei…
1 min lectură·
Mediu
Umflam baloane pe prispa casei,
nu ați observat cum
m-am ridicat ușor în aer,
nu m-ați căutat nici când
au explodat buteliile cu heliu,
casa mea va ajunge într-o zi până la soare
așa,
cu gălbenelele crescute din temelii,
cu mama,
strângând lobodă pentru borș,
cu tata,
aruncând cureaua după Nik,
până atunci,
îi voi modela din ceara
ca pe einstein nostradamus clinton
în Madame Toussaud,
acesta este un mic rezumat
al iubirii pe care o simt -
pentru tine coc pâine,
pentru tine dansez ca o gheișă,
pentru tine citesc Pinocchio,
hei, hei...
dragă soare,
într-o zi voi veni la tine cu toată familia,
am câteva zile de când
nu mai fac nimic pentru mine,
nici măcar nu clipesc.
(DRAMATURGIA LUCIOASELOR FUNII, ed. Vinea, București, 2014)
074.539
0
având în vedere formularea jucăușă a lucrurilor, de altfel serioase, pe care le spui și pentru că atunci când spun formulare mă refer la punerea în cuvinte, nu cred să mai fie necesare și jocuri la nivel de așezare în pagină.
mai precis, mă refer la folosirea punctuației ca joc - vezi punctele de suspensie. te poți, așadar, lipsi de ele. poți miza, niciodată nu dă greș, pe naturalețe, mai ales că acolo spui despre lucruri importante tocmai prin firescul lor. nu e nevoie să le accentuezi prin puncte de suspensie, ca și cum le-ai pune în vitrină. e un exces.
apoi, în cadrul formulării considerate la nivel de cuvinte, aș avea de obiectat la acel cu lăsat stingher, ca vers autonom, probabil pentru a sugera faptul că șirul nu se oprește acolo. cred că poți găsi altă modalitate prin care să faci asta, întrucât acel cu bate la ochi precum ceva căutat și asta strică ludicul și prospețimea de care spuneam.
la numele muzeului poți renunța la ghilimele, e de ajuns că alegi să-l scrii cu majuscule în contextul în care numele celor mai importanți decât el cu minuscule, pentru a sugera că-i ironizezi și că încerci, prin asta, o autoironie.
cam asta am avut de punctat.