Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

dragoste

1 min lectură·
Mediu
Veneai cu flori în dinți -
păpădii, caprifoi, sânziene.
E mult loc pentru dragoste
într-o inimă plutitoare.
Te gândeai că am să fug
dacă mă strângi în brațe.
Îți lipeai limba de limba mea
cu clei de rășină.
Să nu irosim sărutul,
să nu irosim
fuioarele acelea
de lumină sălbatică.
Așteptam să vină noaptea,
să-mi poți umbla cu mâinile
pe sub bluză ca un șarpe în
plasă.
Apoi ne întindeam pe iarbă,
conurile ne intrau în trupuri.
Ciuleam urechile
să auzim vântul despărțirii
ca pe-o moarte cu clopoței.
(DRAMATURGIA LUCIOASELOR FUNII, ed. Vinea, București, 2014)
074534
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
95
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

Silvia Goteanschii. “dragoste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-goteanschii/poezie/13970545/dragoste

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
frumos descrise momentele sentimentale, împletite cu imagini din natură, bine realizate artistic.
iată ceva ce remarc:
\"ca să poți umbla cu mâinile pe sub bluza mea sintetică
ca un șarpe în plasă. \".

mai trec,

Ottilia
0
@nica-madalinaNMnica mădălina
bluza sintetică sparge tot. chiar dacă ai pus acel sintetică pentru a contrasta cu natura, dă o senzație de disconfort. cel puțin celor cu piele sensibilă.

înțelegi ce spun, sper, fără să mai dezvolt.

te poți lipsi de acel adjectiv mai ales în contextul în care mai la tot pasul folosești determinanți pentru mai orice. de aici alt disconfort, dar asta ar fi altă discuție.

plus că întrebările par puse cu mâna, nu rezultate dintr-un de la sine al discursului. dar poate simt eu greșit.
0
@silvia-goteanschiiSGSilvia Goteanschii
Otillia,
chiar m-aș bucura să mai treci. oricât ai vedea și oricum ai simți.

Mădălina,
am eliminat adjectivul scorțos. cu determinanții am încercat câte ceva, deși, e dificil fără ei să refac. poate din cauza că timpul trecut al acțiunii și subiecții acesteia obligă. am lăsat un singur semn de întrebare, că tare îmi pare șăgalnic. iarăși, mulțumesc!
0
@nica-madalinaNMnica mădălina
dacă tot ai renunțat la celelalte întrebări, acum singura pe care ai oprit-o e stingheră și face hău acolo.

mai ales că ai optat pentru o altă așezare în pagină. incontestabil mai bună, din punctul meu de vedere, pentru curgerea strunită a discursului. înainte era dezlânat.

uitasem să întreb: chiar sunt conifere acolo? adica ei, copacii înșiși intrau în trupuri sau doar conuri, fructele lor?

eu una cred că erau conuri. ele stau căzute la pâmânt șamd. sunt fan, oricum, am și colecție, nu că ar avea legătură cu textul tău :)
0
@silvia-goteanschiiSGSilvia Goteanschii
mădălina,
știi că ai putere de convingere? la semnul de întrebare mă refer.
fac diferența între con și conifer, dar nu mi-am dat seama de nepotrivire.
eu sunt mai repezită și mai mai puțin migăloasă, așa, de la mama natură :)
schimb verbul, că prea îmi plac coniferele.
0
@stefan-ciobanuȘCștefan ciobanu
poezia incepe prost, poate din dorinta de a soca, oarecum desi nu se mai socheaza acum. citeste si tu asa, simplu
\'\'veneai cu flori -
păpădii, caprifoi, sânziene.
e mult loc pentru dragoste
într-o inimă plutitoare. \'\' nu e mai luminos asa, fara acei dinti? plus ca, in corpul poeziei, sunt multe imagini foarte frumoase, si foarte poetice. aceasta cu dintii, zic eu, e grabita.
0
@silvia-goteanschiiSGSilvia Goteanschii
o fi grăbită imaginea, ștefane, dar chiar venea cu ele în dinți... și nu am vrut să șochez.
0