Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@silvia-goteanschiiSG
Silvia Goteanschii
@silvia-goteanschii
Poezie

requiem

povestea saltelei sau obstacole de vedere

1 min lectură·
Mediu
o gură care suflă cântec peste imaginea mea goală de ninsori
și ochiul de la spate înfimp în salteaua mută ca o spadă în piept
de unde să încep îngenuncherea din care colț să te iau în deșărtăciunea mea
nu ne putem ajunge și plângem în doi într-un soare exagerat
dacă fug dacă mă ascund în vata moale
mă izolez acustic
sau îmi închid ochiul cu o boare de vânt
un înger patruped va veni să mestece tutun în inima mea fragmentată
să-i arăți grădina patul meu înalt și frustrarea
căci
„îngerul ne poartă prin adevăr”
și
suntem atât de inexacți atât de diferiți atât de identici
fiecare cu poezia lui fiecare cu partitura lui fiecare cu moartea lui
fiecare cu salteaua lui care scârțâie ca o muzică de mozart
aruncându-ne între pod și podea
eu și dragostea ta nevăzută
împăcați cu viața care nu mai trece pe lângă noi
(MINUNEA VA VENI MAI TÂRZIU, ed. Feed Back, Iași, 2011)
033.517
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
160
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

Silvia Goteanschii. “requiem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-goteanschii/poezie/1806889/requiem

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@diana-ciuleiDCDIANA CIULEI✓
Sa fie oare acesta tributul pentru încercarea de a preleva prin cuvinte Timpul, Viața, Iubirea? Crearea unei lumi \"condeiești\" sa fie oare un subterfugiu a temerii de a FI? Scria Serban Georgescu \"că nu scrii ca să arăți cine ești, ci dimpotrivă, ca să-l ascunzi pe cel care ești\". Dar dacă am putea dărui o floare unui necunoscut, zâmbi unui copil, prinde între degete razele soarelui printre frunze sau am putea crește o plantă, un copac, un copil, lasând o urmă vie....am putea astfel împăca însăși \"viața care nu mai trece pe lângă noi\"?
Cu admirația scrierilor tale,
0
@doru-dorian-davidDDDoru Dorian David✓
Cand viata nu mai trece pe langa noi, poezia isi arata zambetul de lup, ea poezia capata greutate isi amplifica sensul, profunzimea, devine precum durerea, o traim ne petrecem prin ea o suferim...

\"de unde să încep îngenuncherea din care colț să te iau în deșărtăciunea mea
nu ne putem ajunge și plângem în doi într-un soare exagerat \"
0
@silvia-goteanschiiSGSilvia Goteanschii✓
Diana Ciulei, teama aceasta de a fi, am eu senzația, e proprie fiecărui suflet care poate crea poezie, miile de întrebări fără răspunsuri care ne macină se prefac în versuri și astfel, (ni) se trăiește mai ușor, mai împăcat, mai curat.

DDD, sunt sigură că tu știi cum este să fii și să nu fii în același timp, să mesteci o suferință mai mult sau mai puțin reală până se face rană în cuvânt.

cu prietenie, Silvia
0