Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

puținul din adolescentul din mine a rămas acolo

carte: moartea, un fluture alb

2 min lectură·
Mediu
deși știu că viața începe de aici și
se agită să iasă ca lumina din
felinarele uitate-n ferestre
toamna
sunt trist și incompatibil cu
secunda în care am iubit pe
jumătate de bancă
în seara aceea târzie
cafeaua mi s-a părut
cel mai firesc gest
pe care l-am făcut
când am cunoscut-o pe Ana
în cafe-barul din gară
întâmplător sau nu ne-am privit
era dragoste la prima vedere
era înnebunitor de fermecătoare
în jurul gâtului șerpuia
un șal tricotat
nu era frig
cuceritor și irezistibil zâmbetu-i
explodat de sub priviri îmi încătușa vederea
simțeam un fel de căldură tăioasă până la os
atunci mi-am dat seama că ceva doare
toate aceste lucruri erau lângă mine
și Ana era lângă mine
o văd printre amintiri însă această iubire doare
mă simt închis pe dinăuntru și mi-e frică
iubesc locul acela și toate aromele de cafea
care se pierd în mine
dimineața mă trezesc mai devreme
pun apa în ibric și aprind aragazul
în scobitura din gând
doar eu și imaginea aceea
prin fisura de la geam
intră lumina aud zgomote
mă ridic pe vârfuri și privesc
orașul pare un ghemotoc de ziare vechi
țin pumnii strânși și încerc să
nu mă mai gândesc la nimic
începe să plouă aerul devine greu
din ce în ce mai greu
în toată graba asta doar eu și Ana
geamul începe să trepideze
în același timp se închid ușile
și trenul pleacă
în fiecare dimineață pleacă
s-au epuizat toate argumentele
nimeni și nimic nu mă poate face
să uit locul acela
aș fi vrut să fiu acolo
dar în sfârșit e mult
prea târziu
cafeaua a dat în foc
jumătatea rămasă m-am gândit
să o păstrez pentru Ana
095.731
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
283
Citire
2 min
Versuri
55
Actualizat

Cum sa citezi

Teodor Dume. “puținul din adolescentul din mine a rămas acolo.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/13953237/putinul-din-adolescentul-din-mine-a-ramas-acolo

Comentarii (9)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@aurel-sibiceanuASAurel Sibiceanu
Nu-mi ajungea că este toamnă,
trebuia să mă mai dărui și cu acest
tulburător poem!

Un epic excepțional crescut,condus,
metafore distinse,
discrete dar pline de forță...
Gândesc ce actor ar putea să
interpreteze acest text de excepție...

Mulțumesc pentru \"puținul adolescent\" din mine
pe care mi l-ai redat azi, aici...

Mulțumesc!

Pentru \"neliniștea\" ta - o adresă!

http://www.youtube.com/watch?v=GoRa8pLbDA4
0
Distincție acordată
@ioan-barbIBIoan Barb
Am găsit aici un poem tulburător, al evocării dragostei, al pierderilor. Am citit, dincolo de cuvinte, de metefore, resemnarea în fața unor pirderi pe care nu le putem opri. Dragostea aparține prezentului, dar ne leagă de trecut, ea ne conturează identitatea. Ghemotocul de ziare vechi nu este doar orașul ci timpul care rămâne în urmă, iar viața și dragostea se aseamănă cu o călătorie cu trenul, un tren care pleacă în fiecare dimineață undeva, spre o destinație, poate spre lumea amintirilor. Ultimul vers marchează o solidaritate continuă cu Ana, cu dragostea...
0
@silvia-goteanschiiSGSilvia Goteanschii
foarte bine redată graba de a trăi pe ana în jumătatea poetului
îmi place scobitura din gând, șalul tricotat și orașul ca un ghemotoc de ziare vechi
te-ai întors cu versuri deosebite!
silvia
0
@retras-0028579Rretras
Un poem foarte frumos, mă bucur că vă recitesc aici! Mi se par foarte bune versurile:
\"simțeam un fel de căldură tăioasă până la os
atunci mi-am dat seama că ceva doare\"
Se pare că puținul acela de adolescent care a rămas este încă viu și frumos.
E foarte frumos construit acest univers fisurat, înjumătățit, în care frica de a trăi, de a vedea este aproape palpabilă. Un univers din care mereu lipsește ceva. Finalul nu are nevoie de multe cuvinte, e perfect.

Cu prietenie,

Raul.
0
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
semn că, lăuntric, tinerețea nu moare niciodată!

este un poem delicat, fluid, liric.

\"sunt trist și incompatibil cu
secunda în care am iubit pe
jumătate de bancă\"

Ottilia Ardeleanu
0
@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan
să vă recitesc, domnule Dume. Chiar îmi era dor de scrierea dumneavoastră. Văd că aici ați introdus un personaj, Ana, e o decizie inspirată, prinde. Îmi place și faptul că ați ales un nume românesc. De obicei se încearcă cu nume exotice, ceea ce duce la un fals în percepție. Un poem reușit.
LIM.
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
mulțumesc domnule aurel
pentru trecere și însemnul pentru a asculta ceva frumos. mi-a plăcut interpretarea.

silvia,
mi-a fost dor de trecerea ta. ai sesizat bine acele clipe uitate-n șalul tricotat.
te mai aștept

mulțumiri amândorura
cu multă sinceritate,
teodor dume,
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
pentru trecere și remarcă.
steluța ta va lumina printre cuvinte dar și în fereastra gândurilor mele.

și da bine punctat. noi suntem doar în trecere pe aici. ne asemănăm foarte mult cu trenul care mereu pleacă...

cu prietenie,
teodor dume,
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
pentru trecere si semnul vostru, semn care ma bucura mult de tot. imi pare bine atunci cand cineva trece prin poezia mea si/mi da binete

va mai astept

cu prietenie
teodor dume,
0