Poezie
Misandrie albastră. Incompatibilitate
Sine cera
1 min lectură·
Mediu
\"Ai grijă ce poem îți dorești\"
Victoria Milescu
ne-am construit poem într-o inimă de sticlă
doi crini din aceeași tulpină păcătoasă
două feluri de sânge, sincronizate
și incompatibile precum eurile noastre
poetice
niciodată nu a bătut puls dintr-o bucată
în cordul acela
când fulgera cel mai puțin atunci se fisura
cel mai tare
albastru era motiv de negru
fericirea se conjuga permanent la doi
modulo doi
în crespusculul dintre poezie și realitate
păsări cu aripi în flăcări și ciocuri geruite
ne-au ciugulit prin crăpături
ochii din ochi, dinții dintre dinți
și gingiile până
la minte
Victoria Milescu
ne-am construit poem într-o inimă de sticlă
doi crini din aceeași tulpină păcătoasă
două feluri de sânge, sincronizate
și incompatibile precum eurile noastre
poetice
niciodată nu a bătut puls dintr-o bucată
în cordul acela
când fulgera cel mai puțin atunci se fisura
cel mai tare
albastru era motiv de negru
fericirea se conjuga permanent la doi
modulo doi
în crespusculul dintre poezie și realitate
păsări cu aripi în flăcări și ciocuri geruite
ne-au ciugulit prin crăpături
ochii din ochi, dinții dintre dinți
și gingiile până
la minte
088.623
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Luminita Suse
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Luminita Suse. “Misandrie albastră. Incompatibilitate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luminita-suse/poezie/13952603/misandrie-albastra-incompatibilitateComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SGreușită comparația misandriei cu inima de sticlă. îmi place mult și versul - albastru era motiv de negru pentru sugestivitatea puternică. poate nu ar reușit să văd esența, dar am senzația că misandria albastră e un crescendo în sânge și un descrescendo în sunetul minții.
silvia
silvia
0
CDposibilă și elegantă definiție a sublimului, de unde începem să vedem cu ochii minții
0
CR,,fericirea se conjuga permanent la doi\"...
ca și lumea asta care se împarte uneori, stupid, la doi, vorba cântecului lui chilian.
misandra ta s-a așezat la mine în fereastră.
cu drag, rara
ca și lumea asta care se împarte uneori, stupid, la doi, vorba cântecului lui chilian.
misandra ta s-a așezat la mine în fereastră.
cu drag, rara
0
ASMisandrie! Hm, ce cuvânt frumos!
Cântă în de el cu de la sine putere,
își anulează înțelesul terifiant...
Inspirată ați fost!
Un motiv să nu devin misogin...
Felicitări!
Cântă în de el cu de la sine putere,
își anulează înțelesul terifiant...
Inspirată ați fost!
Un motiv să nu devin misogin...
Felicitări!
0
MMM-a amuzat acel motto. Acum ceva timp am scris un poem despre corupție și am primit comentarii de genul acelui din motto.
Ultima strofă cuprinde o imagine care mi-ar fi plăcut să fie mai stilizată pentru a fi în consonanță cu textura primelor două strofe. Probabil este vorba despre o mare suferință redată și de titlu. Dacă “albastru era motiv de negru” înseamnă că acum nu mai este? Înțeleg acest albastru motiv de negru ca pe culoarea, dacă se poate spune culoare, a cosmosului, cel puțin așa cum apare în fotografiile de la NASA.
Revenind, aici pare a fi o internalizare a temerii în fața acestui spațiu deodată imens. Asta apropo de recenta declarație a lui S. Hawkins.
Titlul... aș mai reflecta.
Ultima strofă cuprinde o imagine care mi-ar fi plăcut să fie mai stilizată pentru a fi în consonanță cu textura primelor două strofe. Probabil este vorba despre o mare suferință redată și de titlu. Dacă “albastru era motiv de negru” înseamnă că acum nu mai este? Înțeleg acest albastru motiv de negru ca pe culoarea, dacă se poate spune culoare, a cosmosului, cel puțin așa cum apare în fotografiile de la NASA.
Revenind, aici pare a fi o internalizare a temerii în fața acestui spațiu deodată imens. Asta apropo de recenta declarație a lui S. Hawkins.
Titlul... aș mai reflecta.
0
ALDistincție acordată
cred ca asta e cheia lasata la indemana, cititorului.
cel care a simtit acest crepuscul - cu atat mai norocos, o va gasi mai usor.
\"în crespusculul dintre poezie și realitate
păsări cu aripi în flăcări și ciocuri geruite
ne-au ciugulit prin crăpături
ochii din ochi, dinții dintre dinți
și gingiile până
la minte\"
de-ar fi doar finalul acesta limpede si amar, poemul tot ar merita citit si recitit. insa, dincolo de metafore, ramane vocea autoarei, deja distincta in larma generalizata. poemul acesta mi-a lasat impresia ca asist la o riscanta operatie - cuvantul ce deschide fara teama vasele de sange, cautand locul stazei.
e o placere si o lectie sa te citesc, Luminita.
cel care a simtit acest crepuscul - cu atat mai norocos, o va gasi mai usor.
\"în crespusculul dintre poezie și realitate
păsări cu aripi în flăcări și ciocuri geruite
ne-au ciugulit prin crăpături
ochii din ochi, dinții dintre dinți
și gingiile până
la minte\"
de-ar fi doar finalul acesta limpede si amar, poemul tot ar merita citit si recitit. insa, dincolo de metafore, ramane vocea autoarei, deja distincta in larma generalizata. poemul acesta mi-a lasat impresia ca asist la o riscanta operatie - cuvantul ce deschide fara teama vasele de sange, cautand locul stazei.
e o placere si o lectie sa te citesc, Luminita.
0
prima si a doua strofa cresc circular, pot simti tristetea incompatibilitatii, insa in opinia mea a treia strofa ar fi trebuit sa fie mai puternica, deznodamantul unei singuratati individuale.
m-am regasit intre cuvinte si am zambit.
toate cele frumoase
catalin