lupu ionut catalin

Știi Mă gândeam la ce mi-ai spus tu cândva, demult: Când totul este perfect, de ce cântecul face carnea să plângă? De ce noaptea face ca o tulpină cu spini să crească din pat? De ce nu este

mare de stele ard în neagra noapte viața printre neliniști este un plic cu șoapte litere de lacrimi presărate-n vânt. Cuvânt cu cuvânt, cuvânt din cuvânt timpul este tot ce ne-a mai rămas

chiar în acest moment cineva a născut un copil poate doi e război în ucraina iar eu eu am nevoie de ochii tăi să scriu cea mai bună metaforă despre zei despre fructele unei iubiri

Sufletul meu s-a îmblânzit cu o neliniște Am deschis ușa casei de la țară Iar în prag mă așteptau copiii lumii Flămânzi speriați își vindeau locurile de veci Pe te miri ce Oh bunică mamă

Mă jucam cu sânul ei un pescăruș se așeza pe nisip Marea se auzea în depărtare Ea renunța la sexul ei Întunericul se pătrundea pe sine Genitalele ardeau Era aproape de miezul nopții și carnea

(viscol, ger, întuneric, în zorii unei zile nedorite) un petec de cer a înghețat doar luna în interiorul inimii ca o scânteie de lumină în întruchiparea neantului zăpada ne-a acoperit precum

Dacă aș fi poet, aș scrie despre zei. în fiecare om e-un zeu mai mic și-n fiecare zeu un vis mai mare. Dacă aș fi poet, aș scrie despre soare. în lumina sa, cei iubiți au trup iar trupurile îl

și la capătul unei suferințe teribile poți afla pacea. lasă-mă să te privesc prin ochii unui copil care nu a simțit dragostea, înainte de a-mi întâlni creatorul! lasă-mă să dansez până la

Sărbătoarea Crăciunului este cea mai frumoasă din an. Timpul pornește către cer asemeni fumului unui sacrificiu, iar demonul vine între oameni șiroind de miere după botez. Îmi țin sufletul

ne împăcăm cu gândul morții gândul se strecoară ca mercurul în umbra noastră doar așa putem aproba viața cu hohot cu resemnare doar așa putem să-l uităm pe dumnezeu ca mai apoi să ne cerem

la sfârșitul jocului și regele și pionul merg în aceeași cutie cred că tu mi-ai amintit proverbul zâmbind în timp ce-mi numărai coastele sau poate cine știe era o altă voce din trecutul tău

ești valul care poartă cântecul meu la mal cântecul meu și mortul meu și calul meu și cearceaful meu alb ești femeia pe care nu am așteptat-o niciodată care face marea să ardă în flăcări și

mă întorc la poezie cu un trandafir între dinți iar călăul se așează în patul meu își freacă sugestiv organul genital și-și așteaptă stăpânul dacă nu eram în război aș fi scris despre el dacă

"Sunt doi lupi în inima fiecărui bărbat, unul este dragostea, altul este ura." Fata îl privește un timp îndelungat.  "Și cine câștigă?", întreabă bărbatul.  "Cel mai înfometat." Bărbatul

La ospăț, Hamlet îl mănâncă pe tatăl său mort. Calul mănâncă un câine, Puii de vultur rup cu ciocul din propria lor mamă, Călugărul, nemilos, mănâncă o călugăriță. Iubita mea mănâncă ultimul

frunza părăsește copacul în inima sa de frunză poți să te strecori toamna a trecut păsările au rupt lanțul au plecat în țările calde frunza plutește o vreme e așa frumos de acolo de

Povestirea următoare a câștigat locul III la Concursul National de proză scurtă Helion – 2014. Povestirea a apărut și în revista electronică Gazeta SF, nr. 44 din noiembrie 2014. “Se iartă

Azi nu îți voi spune nimic despre moarte și poți scuipa pe jos la oră fixă * Azi s-a născut un arlechin din adulterul cerșetorului cu o stea arlechinul nu are ce mânca și smulge capul la

știi cum sunt zilele acelea în care nu îți iese nimic nici să numeri nici să dai de pomană la morți calul are două inimi arlechinul una iar dumnezeu te pândește la colț cu o vată de zahăr pe

Un loc de altar nu găsim și noi? Vertij Când degetele noastre șușotesc între ele În toate colțurile lumii becurile se sting Porumbeii pocnesc în aer în timpul zborului Eu mă închin iar din

mi s-a pus pata pe tine/ o pată mare cât o zi de post/ cât un oraș de post/ cât tot universul de întunecată/ cât toate pietrele râurilor de curată/ în ea am prins și un jocheu cu degetele înfipte-n

mă leagă pământul de tine femeie iar tu te legi de-a mea fire ca un iepure de câmp ce tânjește după o pereche de aripi din dragoste pentru tine las liber inorogul priponit de patul de