Silvia Bitere

Domnule Firică, am șters din gropi cât am putut, am citit și pagina aceasta de jurnal, se termină bine pentru noi dar se termină și prost. Dacă suntem români, ce să-i facem. Am și eu o întrebare. La pagina acesta de jurnal național prind vreo ofertă de carte ceva? M-ar interesa un Bacon. Știu că aveți răspunsuri mereu cu dumneavoastră.

Vă salut din gropi/
Văd printre garduri

Respecte:)
Silvia

Exact partea aceea cu sfeclă m-a atins și pe mine: \"zborul liliecilor printre frunze de sfeclă,
arta extenuării și jocul pe lespezi.\"
Un poem bun. Coboară-ți dealul precum ți-l urci, Florin!

Felicitări, Emil Iliescu. Multe bucurii să-ți aducă apariția acestei cărți. Îți doresc foarte multă sănătate, cât poți tu să duci ca să ne încânți întru scris.

Dorin Cozan, felicitări și mult succes în continuare!

Silvia

Ochiul-scenă al Elei, este un ochi-pupilă și tot ce conține el pe dedesubturile lui, la Ela se vede dar nu se aude. Și când nu aud, văd cel mai bine. Dar ochiul nu poate vedea fără creier și informațiile de la el vin, scena ochiului prin creier ne proiectează imaginea pe o retină. Este o radiografie a minții la Ela prin care poți auzii rotițe învârtindu-se. Iată că și aud. Minunat!:) Și dacă una se învârtește și la mine, tot este suficient pentru a putea ajunge la gongul din final al acestui poem pentru că “orice lovitură se aude ca un gong” și cum spune poeta “sfârșitul (nostru) e deja pe scenă”, iată-ne prăbușirea în glumă. Ironia unei glume, drama trecerii noastre peste obstacole, “jocul de-a prăbușirea” , sacul din plastic și minunatul vers trist “ceea ce simți nu este simțit în altă inimă” este copleșitor, te strânge în menghină sinceritatea versului, îți face cunoscută boala, de fapt ne-o amintește și noi ne-o recunoaștem, și dacă o recunoaștem, dacă suntem conștienți de ea, nu mai avem nicio scuză. Totuși, versul îmi pare atât de real, încât mă gândesc la Cioran când afirma parafrazând cred, dacă nu e chiar citatul exact, nu mai țin minte, dar reproducând așa: “de unde știu eu că vecinul meu suferă mai mult decât mine sau că Iisus a suferit mai mult decât noi toți? „
Scena-pupilă o avem cu toții dar nu o folosim cu toții. Nu știu dacă este bine sau nu, dar am citit aici un text, nu o poezie pentru mine, un text bun, un exercițiu „opac și viu”. Ela, te mai citesc, ce să mai irosesc din cuvânt.

Silvia

Trec mâine să te comentez, Ela. Acu mă cam grăbesc. E treabă serioasă aci pe scenă la tine și nu pot să mă concentrez acum să dau cu ea de pământ, dar în sensul bun să știi. Ideea este așa: tu să știi că te urmăresc!
Ociul-scenă zici? Ne vedem mâine.

Silvia

Frumos aci spus cu trimitere sau cel putin eu asa am percutat:\"iar dumneata acasă nu aveai
ci doar gutui
în geam plângeai.\"
pe acasă ca pe \"acasa noastră\" a lui Nichita. Și frumoasă bucla. Sensibilizează femeia, ce să zic. Chestia din paranteză o poți anula, oricum eu am anulat-o, deci las-o acolo.:)


BUN.

Silvia

Evident ca nu este vorba de starea aceea de bine luata asa cum o spun. Este vorba de regasirea in versurile domniei voastre. In sensul ca stiti ca si eu am un latrat de caine pe undeva... ca toti il avem de fapt? Ma simt perfect ca il aveti si dumneavoastra.

Domnule Sibiceanu, daca ar fi sa fie spus asa,sa-mi fie cu iertare daca indraznesc sa va intreb, cum vi se par dumneavoastra zapezile auguste?
Minunat poem. Iti da starea aceea de bine si cred ca nu mai avem nevoie de prea multe cuvinte, asa-i?

Silvia

Silvia, pentru mine este suficient sa iau din acest poem cele doua versuri din final.
\"în anotimpuri din astea frigide
îmi plânge și masca\" - genial.

Silvia

Emilian, eu nu înțeleg de ce este necesar acum să te justifici.Cui te justifici tu? Textul este foarte bun, nu bun. Mergi precum mergi tu. Ar fi trebuit să te justifici precum Lars Von Trier și atunci dispar cârcotașii. De ce n-o faci?

Te citesc chiar dacă nu las semn mereu.
Bravo!
Silvia

Scrum ușor! Succes nelimitat să aveți! Să vă fie într-un ceas bun lansarea pe orbita literaturii noastre.

Cu prețuire,
Silvia

Alina... nici nu stiu daca se cade sa-ti spun ca ai scris atat de frumos ce ai scris aici incat, fara sa vreau, mi-au tasnit lacrimile ca din senin. nu stiu. poate ca in ultima vreme am fost mai sensibila decat sunt. nu stiu, poate luna aceasta, a septembriei m-a ucis cumva.

Am trecut cu sfiala...
Silvia

Prescrie. Prescrie si uita, Maria!:)
Frumoasa imbratisarea in alb. Te prinde bine.

Cu mult drag,
Silvia

Mi-a placut si mie. Va citesc cu placere mereu desi ma repet din placere mereu.

P.S. Este foarte corecta exprimarea. Este un atribut pronominal in dativul posesiv aici: \"brațele-mi își adunau aheii\". Probabil, prin fortare voita, simtim nevoia sa comentam acel \"isi\" in defavoarea intregului dar clar sunt personaje diferite acolo.


Mai dau si eu exemplu ca, ce sa-i facem, la Eminescu \"se gaseste\" de toate:
\"Se poate ca bolta de sus sa se sparga,
Sa cada nimicul cu noaptea lui larga,
Sa vad cerul negru ca lumile-si cerne
Ca prazi trecatoare a mortii eterne...\"

lumile-(si)

Felicitari,
Silvia

de ce se pune accent pe ceva precum: e poezie, nu e poezie. Gasesc cumva o rautate intre oameni, poeti, rautate care nu face altceva decat sa aduca haos in scris.
Fiecare are personalitatea lui, cand esti bun, esti bun, nu-ti pasa prea mult decat daca vii in contact cu cineva valoros dar si aici ar fi de discutat.
Dupa parerea mea, scrisul de aci, de pe aceasta pagina este un jurnal, o scriere frumoasa, captivanta, in sensul ca citesti si intelegi ce vrea sa spuna autorul, te identifici cu el, de asta citesti, sa te simti intr-un fel, refulezi un al tau prin al celuilalt si ce bine e, pentru moment, ai clipa si asta insemeneaza ca traiesti.

Silvia, ca scrii pe orizontal(a) sau pe vertical(a), mai putin conteaza. Personal, mi-a placut foarte mult ce ai lasat aci scris.


Silvia

foarte bun. m-a miscat, m-a scuturat, nu am ce comenta, impresionant cu punct.

Silvia

poemul este bun, libertarea este o pasare, sufletul ne este o pasare. Cred ca pasarea asta se potriveste oricarui lucru, fiinta, stare, etc. etc, si deci cand avem \"pasarea asta\" cu noi uite ce efecte s-au produs la mine:d
Fii vesela, mereu vesela, lasa padurea dezgolita si zboara!

Omul,
Silvia
http://www.youtube.com/watch?v=-oqAU5VxFWs&feature=av2e

așa stau de fapt lucrurile în realitate și poetul e conștient de acest lucru ceea ce-l face mai puțin poet și mai mult om, nu Dorin?

Maria, frumos poem. Limpede, curat precum apa izvorului din care nu te mai saturi să bei. Tot bei. Poetul și timpul. Ceasul lui prin care crede că i se scurg orele și timpul pe care nu și-l găsește niciodată la aceeași oră exactă. O fi stat și parcă nu.
Îmi place în mod deosebit finalul poeziei.
\"chiar dacă se spune
că vor
să distrugă în piața publică
toate ceasurile cu cifre romane\"

te citesc cu drag,
Silvia