Un cuțit care nu știe să taie nimic viu

ai câteva detalii care ar putea lipsi și chiar nu ar schimba mare lucru, cum ar fi: (arici) de mare, suprafața (gâtului), (mătase) nevăzută - nu înțeleg de ce neaparat arici de mare și de ce nu arici, pe când de ce pe suprafața gâtului și nu pe gât, f simplu. chiar, nu-mi place mama croșeta o haină de mătase nevăzută; dacă vrei neapărat să păstrezi versul, măcar debarasează-l de nevăzută, altfel ar rămâne împovărat, și-așa.

apoi, nu prea am înțeles ideea din primul vers, or exprimarea suferă - oricum, pare puțin emfatic.

și totuși, aș mai scoate ceva, cel puțin pt. cursivitate etc, dar deja e prea mult, știind că nu prea ești dispusă să schimbi ceva imediat după ce ai scris textul, ehe :)

dar merită, spun eu, să te mai uiți peste

Am citit un poem scris cu sensibilitate, în care am găsit multe imagini care mi-ai plăcut. remarc

\"strănutai ca dinr-o fântână\"
\"mama croșeta o haină de mătase nevăzută\"
\"inventam cuvinte de frică\"

Ultimele două versuri foarte frumoase. Cu plăcerea lecturii, Ioan.

Laurențiu, eu sunt dispusă, doar că nu sunt aptă:) Crezi că mie nu mi-ar plăcea să modific și să iasă foarte bine? Însă de cele mai multe ori nu pot decît după o perioadă, iar atunci șterg poemul cu totul. asta mi se pare o corectură binevenită:)
Eu rețin sfaturile tale și, zic eu, vor avea un folos. Miers.

Ioan, și mie îmi plac ultimele versuri:) În rest, ce să zic, ar mai fi de lucrat, dar croșetează mama din firul ăsta nevăzut și-mi tot leagă mîinile, să nu pot rescrie:) Mulțumesc.

Dacă îți propui să modifici să nu renunți la mai mult de două-trei versuri. Citit, plăcut.

\"Un cuțit care nu știe să taie nimic viu\"

Ce titlu frumos ar fi acest vers!

Un remarcabil poem de respiro,
bun de așezat într-o carte chiar
între două poeme mai \"grele\".

Bine ai revenit!

Domnule Liviu, mulțumesc pentru stea. Îmi prinde bine acum o încurajare. Am reținut indicațiile. Dar titlul îl pot schimba? Mi-ar plăcea mai mult versul pe care-l menționează domnul Sibiceanu. Dumneavoastră vi se pare o idee bună?

Domnule Aurel Sibiceanu, de fapt poezia am scris-o între două melodii grele:) De aici și titlul cu inspirație vuvuzelică. Vă mulțumesc pentru cuvinte.

de corectat:,,strigătul\'\'.

Desigur, titlul sugerat de maestrul Aurel este bun, îl poți schimba oricînd dorești. Mie îmi place și cel actual, cel puțin pentru o pagină virtuală este indicat, aduce vizionări. Pentru o variantă paper e mai bun cel sugerat de Aurel Sibiceanu. Gestionarea și promovarea propriilor creații ține de flerul și logica fiecărui autor, în funcție de scopul urmărit, care poate să fie număr de vizionări, receptarea mesajului liric sau calitatea comentariilor. Succes și inspirație!

Mulțumesc pentru răspuns. Atunci o să-l schimb cu versul respectiv. Vuvuzela o păstrez să chem cu ea inspirația, cînd nicicum n-o vrea să vină:)


Cătălin, am corectat. Era un strigăt mai chinuit:)

\"mi-am dat seama că oricît aș fi văzut din mine
era imposibil ca tu să fii acolo\" - frumoasa revelatia asta, intr-un fel chiar mesajul descifrat al poemului, o portita catre sine... Un text cu... \" parfum de licurici\" :), in care totul este si nu este, exista si nu exista. este o lume posibila, o realitate propusa de dincolo de linia aceea de demarcatie. Pesemne ca asta se intampla cand o fortam, cand vrem sa vedem prea tare in noi, in lumi visate sau impuse. Imi place textul, metafora e vie, sentimentele transmise coboara tavalug pe noi, cititorii :),

alex

Îmi place cum ai spus „în care totul este și nu este”. E o viziune unicornică, asemănătoare pe alocuri cu cea spinoasă aricească atunci cînd spinii sferei fac marea ghem sau nod în gîtul strigătului. Spasiba.

foarte bun. m-a miscat, m-a scuturat, nu am ce comenta, impresionant cu punct.

Silvia

Un poem în care se pare că-i vorba de o naștere la râu, poate despre nașterea eului liric. Înfășarea în haină de către copii are ceva neprețuit.
Discursul acesta literar îți șade atât de potrivit!

Silviei: impresionantul cu punct e un punct impresionant pentru receptorul poemului, dar mai ales pentru mine:) Mersi.

Dragoș, mă bucur că ai trecut pe aici. Întotdeauna îmi arăți elemente care-mi dau de gîndit. Aș mai vrea să spun despre nașterea alteului (fiindcă, precum am simțit, e și o voce străină, dar însușită, în poezie asta a mea - eu acum o descopăr:)

un poem care constrânge timpul si fatetele sale în perpetua miscare ,sub un \"praf albastrui\"...
metafore originale concentreaza o ploaie de sensuri ,angoase (\"cuvinte de frica\") care se topesc senzual\"într-un pulover imens \"în finalul poemului super-feminin

a... ce frumos că ați trecut pe aici.
m-am gîndit de multe ori cu regret că n-ați mai postat poezii în ultima vreme. dar cine știe, poate odată cu toamna...
Vă mulțumesc pentru semn.

Nu pot citi o poezie care începe cu mai mult ca perfectul. Nu că ar fi ceva incorect în asta sau nelalocul lui. Doar că, urmând firul verbal în continuare, el pare a fi folosit accidental (deci din întreaga construcție verbală a textului nu reiese că ar fi fost necesar) ceea ce denotă neglijență poetică și inconstanță logică gramaticală, deci nehotărâre în construcție.

alternanța timpurilor verbale e prezentă din hotăîrea mea de-a exprima stări (uneori contrare) și de a conferi discursului dinamism. procedez altfel doar cînd timpul poeziei este cel prezent.
eu nu văd o problemă în asta și, mai mult decît atît, nesiguranța de care vorbești nu există. dar dacă pentru tine totul e diferit, e normal, fiindcă ești și tu om și percepi într-un fel sau altul lucrurile – dincolo de orice regulă.
ai un mod puțin încrîncenat de abordare, dar nu-i nimic :)