Fiecare să aleagă
Omul venea în fiecare zi de la serviciu, cu venele de la gât umflate, încât albastrul lor dădea pe dinafara gulerului cămășii. Cămașa lui cu pătrățele... da, îi conferă o alură aparte! Din decor,
flash
felul omului nu se vinde nu se cumpără nu se împrumută nici dușmanului și nici prietenului se donează omului istoric cu bătăile inimii cu ceasornicul și cu toate medaliile primite în timpul
Marius
Porneam spre Canaan. Sarra îmi ducea oasele spre Pământul Făgăduinței. A tăcut tot drumul cum tăcea mama lui Marius când o lovea taică-su peste cap, întors de la cârciumă. - Pot să dorm lângă
del vs ignore
printre noi se plimbă oameni invizibili îi recunoști după avatarul fumuriu ușor dezactivat ei vin dintr-o lume virtuală susțin că sunt oameni ca și tine să nu-i crezi nu au identitate dar
deasupra cerul și eternitatea noastră
mă-ntorsesem cu un iz amar, cu speranțe deșarte și cu un fel de arici la subsuoară, drept gaj pentru efortul pe care îl depusesem, cândva, de dragul unui naufragiat, pe o coastă de elefant. la
bufonul, grefierul și decedatul
la geamul cu gratii, oamenii își făcuseră cuiburi. crezând că pot zbura, dădeau din brațe. și brațele ca niște vâsle își purtau corpul cu mândrie dincolo de ziduri. dimineața venea cineva să le
poveste
îți scriu de sub o piatră funerară așa cum toți o facem la un moment dat. s-ar putea să nu mai ies de aici vreodată. tu să știi că sunt bine, demodată și rece, cu simțul umorului până la
de aici încolo nu voi purta niciun război
din lumea de unde vin azi, vă spun și vouă: sunt un pion în carouri negru cu alb. ieri, când am deschis poarta, când am crezut că văd un tunel prin care zburau fluturi care încotro, am știut că nu
o broască țestoasă pe dictando
e bine de știut că ziua aceea începea cu mine într-un tablou. deasupra lui planau avioane. departe în zare îmi luam rămas bun de la un prieten drag pierit într-un accident stupid. încercase să-și
drum galben pe hartă
când am ieșit din cameră, diana dormea. am apucat-o pe un hol lung. pereții erau zugrăviți în galben muștar. am trecut discret pe lângă imaginea unei balerine. stătea agățată în ramă. își
drumul cu dublu sens
sunt într-o sâmbătă, ora unu, într-un cadru festiv. data nu are importanță. scriu cu o singură mână. mi-aș fi dorit să fie stânga din motive de siguranță. chestiune personală. încerc să mă descurc.
noapte la câmpina
noaptea de douăzecișișapte august 2011 ne-a găsit alături de o prietenă bună și de o sticlă de doi litri de roze de murfatlar căreia aveam să-i facem de petrecanie până în zori. să scoatem din
scurte călătorii interioare
adesea moartea mea se manifesta într-un câmp deschis pe cord, treptat. fără cearcăne sau riduri la exterior. în interior un opaiț ardea în surdină dodecafonic ultimul sunet din care se năștea
harta firului de păr
afară plouă. iedera se cațără mândră pe zidul culcat în oglindă și plânge. lângă mine stă ea spânzurată de un fir lung de păr și tace. și perele cad din copac. ca din senin. e din nou vară. s-a copt
în mine își sprijină Dumnezeu facerea sa
e mai ușor să umbli după oameni desculț să înalți zmeie din priviri fără să fii văzut să-ți lași sfinții deoparte pe-o parte să-și facă împărăția apoi lumina să-ți invadeze pleoapa lăsată de cu
scurte istorisiri adevărate. seria - ale altora
se crăpa de ziuă când cineva, cred, a ciocănit în dușumea cu putere. mi-am îndreptat urechea spre calorifer, din reflex. pe vecinii noștri îi putem găsi mereu acolo. există o siguranță maximă în
