acestea nu sunt versuri
totul e să ai forța în care să-ți pui toată încrederea într-o undiță și să pescuiești ajunge! nu contează că ești amator sau profesionist să faci totul în felul tău cercul să îl rotești în
SBSilvia Bitereroșu zgâriat
am plecat cu timpanul lumii în buzunar și valurile erau din ce în ce mai înalte aproape că mă scufundam în pantofi aproape că nu-mi găseam pantofii iar tu știai că nici eu nu știam din ce lume am
SBSilvia Biterelaudă gloriei
în spatele nostru trăiește cineva respiră blocul de aer ce ne inundă misterios organismul organismul ăsta viu de care suntem atât de îndrăgostiți până la moarte oameni mari și buni eu vă
SBSilvia Biteream ucis în linii mari tristețea
am căutat tristețea lucrurilor să nu credeți că nu am făcut-o am dat de gustul ei sofisticat până la sofism am mințit pentru tristețe cum se minte un copil pentru o jucărie adorată și neavută la
SBSilvia Biterestare parțială de asediu asupra tuturor
în mintea mea se lasă ceața se întâmplă merg la doctor îmi vorbește despre vreme cum ninge în inima lui câteodată și ce bine că are un băiat frumos acasă cât de mândru este să împartă planeta cu
SBSilvia Biteresoldatul universului meu e tatăl
eu nu cred în senectute până la proba contrarie iar ridurile chipului nostru nu zugrăvesc urâțenia omului ci spiritul celui care și-a lăsat urma în piele în suflet veșnicia tărâm neted
SBSilvia Biterepovestea unui pantof
un pantof șontâc șontâc mergea agale peste Prut el se-afunda în ploi și-n gând și nu știa că e al lui al nimănui dar iată că departe în zare din cer se coborî o scară era la fel ca
SBSilvia Bitererochia ei cu fluturi
de rochia ei cu fluturi erau prinși acei ochi cu ei zbura căci aripile omului nu pot zbura atât de sus ca într-un imn desăvârșit călcâiul scânteia poteca nu vă mirați de ce nu mă întrebați cam
SBSilvia Biteremă inspiră tot ce nu am și am
mă inspiră tot ce nu am pantofii selecți cu toc ai vecinei de la doi geanta de voiaj a navigatorului dornic de casă poezia suavă cu iz de păpădie a unui necunoscut poet – pot fi chiar eu; lipsa
SBSilvia Biterenu plâng, să nu plângi.
nu plâng doar mă încearcă o tristețe de care uitasem să vă spun oamenii mai uită e în firea lor prind diverse forme când își iau la revedere odată am văzut o pasăre mare deosebit de
SBSilvia Bitereomul din buzunar
nu-ți face griji pentru mine o să fiu așezată în patul cu mușchi verde cu păsările cum zboară aievea prin vis nemărginit ochiul nostru cuvânt înainte de plecare somn viu prins de coastele unui
SBSilvia Biteredalila dalilo dalilae
dalila dalilo dalilae fiică a mea și a pădurilor ți-am tăiat din chică un fir de păr mă uit la el ca proasta și tristă câte mâini ți-ar trebui să te răzbuni la creștetul meu să-ți spun o
SBSilvia Biterelocuiesc într-o ladă
locuiesc într-o ladă antifonată de gânduri copilul singur al maturității mele duc pentru el toate amintirile devenirii o tolbă cu scrisori netimbrate sunt prizionerul anticar achiziționez și
SBSilvia Biteretablou cu bucătărie și soare
încerc să mă perfecționez pentru a intra în bucătărie degajată cu fața curată spre dulapul cu farfurii lângă mop stă mama tuturor timpurilor ca jertfă pentru încredere, bun-simț, învață să
SBSilvia Bitereacareturi
nu vreau milă ori să mi se facă acaret din sentimente cu sufletul plec la drum o etichetă de interior: sunt teribil de încrezută port marca săpunului de casă e drept nu mă văd dar pot să-mi
SBSilvia Biterepartitura pentru văz
dacă eliminam gândul totul se transforma într-o pajiște verde în nouă pietre roșu galben albastru trecea un prinț călare dar cum să renunți la gând cum să împarți gândul marile depărtări să le
SBSilvia Biteremicime
am intrat și am ieșit din peretele ăsta din buretele ăsta din pianul ăsta din cana asta din mama și din tata când ei dormeau într-o nucă s-au vărsat lacrimi în pumni în mare într-un fragil
SBSilvia Biterela ceas de taină, omul.
gândesc omul prin prisma omului meu lucrurile simple îmi fac din bucurie trepte spre ceilalți oameni omul meu e vesel uneori cherchelit de emoții plânge și râde la un trandafir că așa e viața
SBSilvia Bitereeter
în bezna mea,lumina se crăpa de ziuă a bună dimineața, scumpă doamnă și cerul înflorea mireasmă de grâu abia încolțit precum o fată mare nedusă, încă, la altar așa credeam că tot ce visez se
SBSilvia Biteremăsurătoare
am luptat pentru dreptate multă vreme/prostită am fost și sunt ... îmi place să cred că raiul e o sfoară întinsă de care stau agățate sufletele noastre ca o foiță de țigară și cerul capătă
SBSilvia Bitereporro via
este o replică a vântului turbat mirato scoaterea dedesubturilor de sub rochia de mătase a femeii și ea umblă vie în trup de bărbat precum o cheie ascunsă la streașina unei case părăsite îți dă
SBSilvia Biteree vară și asta îmi place
e lumină atâta timp cât brațul îmi acoperă sfera ochiul îngust prin care mai ieri libelule zburau când mă ascund nu mă văd golul este o rană imensă când nu mai ai mamă și tată de azi promit
SBSilvia Biteredrum cu oameni spre înălțare
când piciorul calcă strâmb poteca la limita acestui timp o cruce se înalță unde capăt nu e e chin mă împart în văzul tuturor cu un ceas mai târziu de ultima cântare omul meu plânge în
SBSilvia Biteremoștenirea
se vindea tot ce era de vândut se ajustau viețile pe la capete până când rămâneai mut într-un ochi alții ar fi spus că liniștea vine din coate și că tâmpla se sprijină într-un bețiv dar
SBSilvia Bitere