Poezie
rochia ei cu fluturi
1 min lectură·
Mediu
de rochia ei cu fluturi erau prinși acei ochi
cu ei zbura căci aripile omului nu pot zbura atât de sus
ca într-un imn desăvârșit călcâiul scânteia poteca
nu vă mirați de ce nu mă întrebați cam cum
există o vreme pentru toate
când dormi și corpul plutește
asemenea unei planete surogat în burta mamei
te agiți până amețești
viața în subteran e ca o stare lichidă
când forma mea ia forma rochiei tale
te trezești într-o bună zi absent pe lumea asta
fără vise nu ai ce căuta în țara ta
treci granița găsești o bucată de palimpsest
pe care îți scrii un nume la întâmplare
nu știi cine ești nimeni nu te învață
pentru că nimeni nu știe
iei rochia cu fluturi o scuturi
moliile sar din ea le omori le pui la uscat
le înghiți apoi devii un fluture
în final poți zbura cu aripi
dar nu mai departe de lustră
024.666
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Bitere
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 154
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Bitere. “rochia ei cu fluturi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-bitere/poezie/14039563/rochia-ei-cu-fluturiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SBIoana Geacăr, mulțumesc de trecere, pentru părere.
0
"de rochia ta cu fluturi sunt prinși acei ochi
cu ei zbori căci aripile omului nu pot zbura atât de sus
ca într-un imn desăvârșit călcâiul scânteie poteca
nu vă mirați de ce nu mă întrebați cam cum
există o vreme pentru toate
când dormi și corpul plutește
asemenea unei planete surogat în burta mamei
te agiți până amețești
viața în subteran e o stare lichidă
forma mea ia forma rochiei tale"