Poezie
mereu e azi
1 min lectură·
Mediu
am trecut prin deșert, că așa ai vrut tu, coraline
am coborât din trup ca un abur pe șenile,
ca să mă vezi
în peluze de scaieți s-a deschis șovăitor o rană
până și peștele, din baltă, mut, s-ar fi zbârlit din solzi la mine
nu mai caut uimire în lucruri, coraline
pur și simplu mă îmbrac mai gros
și plec la shopping on line
când mereu e ziua de azi,
când îți spuneam câte târcoale am dat lumii,
îmi ziceai: tu, care știi și ai umblat printre oameni,
unde ai auzit că se spânzură viața mai bine?
când treci pe lângă un gard și el te salută, coraline!
te simți mai ceva ca un om
022443
0
Alaturi de versul, memorabil, din care am citat mai devreme, merita citat si cel din apropierea finalului "cand iti spuneam cata tarcoale am dat lumii" - care sugereaza o cautare indarjita, continua, si totusi cumva copilaroasa, avand in ea ceva din animal bland, care nu reuseste sa-si faca destul curaj.
In afara strofei de la mijloc, cea de trei versuri, care mi se pare ca e putin prea zgomotoasa si cu picioarele iesindu-i afara din logica poemului, totul suna foarte bine.
Cu placerea lecturii,